sâmbătă, 1 decembrie 2012

Să ne cunoaștem mai bine


De multe ori se scrie despre românii din Ucraina ca despre o minoritate căreia îi sunt încălcate drepturile la autoafirmare și exprimare și că cei mai curajoși și adepți ai adevărului istoric din comunitatea românească sunt văzuți de autorități ca niște paria ai societății.
În acest rânduri, însă, nu vreau să descriu problemele și neajunsurile comunității românești din Ucraina. Îmi doresc ca acest site, TOCpress, să devină o platformă vie de discuții și dezbateri, o sursă de informare pentru românii de peste tot care nu sunt indiferenți și își doresc să cunoască soarta semenilor lor. Totodată, TOCpress ar trebui să fie o sursă de informare  și pentru etnicii români din cele trei regiuni din Ucraina – Odesa, Transcarpatia și Cernăuți. Din cauza distanței geografice, dar și din pricina necunoașterii, între românii din Maramureș, Bucovina și Bugeac nu există comuicare și o legătură, care este necesară și firească. S-a creat un stereotip, care este valabil mulți ani: cei din Transcarpatia și Bucovina știu că în sudul Basarabiei se vorbește aceași limbă – româna, doar că, din motive mai puțin înțelese, oamenii din satele sud-basarabene își zic moldoveni și sunt fermi atunci când spun că vorbesc o limbă „moldovenească”. Cei din Bugeac, la rândul lor, cunosc că locuiesc români în Cernăuți (de unde știu că provine interpreta Sofia Rotaru) și în Transcrapatia, unde, în perioada sovietică, profesoare de limbă română, originare din regiunea Odesa, s-au angajat la școlile maramureșene în urma repartizării. Mai cunosc, de asemenea, că ei se declară români, nu moldoveni, și că acolo se vorbește puțin altfel decât la ei.
Este prea puțin pentru zilele pe care le trăim astăzi, când aproape în fiecare casă există internet și nu se mai poate da vina pe necunoaștere.
Probabil, despre sudul Basarabiei s-a vorbit și s-a scris cel mai puțin. Una din cauze este lipsa elitelor și a unui centru cultural care i-ar ține mai aproape pe românii din Bugeac. Intenția mai multor jurnaliști din România, dar și a celor din Republica Moldova, de a merge și a sta de vorbă cu localnicii, uneori a fost cu succes, alteori cu mari bătăi de cap și pentru unii, și pentru alții. Aș vrea ca asemenea situații să fie cât mai rare, iar dialogul și dorința de a ne cunoaște mai bine să fie cu succes.
Fiind din sudul Basarabiei sau Basarabia Istorică, vă pot spune că deși despre românii din această regiune se știe mai puțin, acest lucru nu înseamnă deloc că oamenii din acele locuri nu au ce să vă spună.
Dacă veți merge măcar o dată în satul Borisăuca (Borisovca), din raionul Tatarbunar, și îl veți întâlni pe sfătosul moș Arhip Golovati sau veți încerca să intrați în curtea altui bătrân, veți vedea cât de interesantă și prețioasă este istoria acestui sat. Asemenea personaje veți găsi în orice altă localitatea românească din raioanele Reni, Ismail, Chilia, Sarata sau chiar Tarutino. Faptul că astăzi mai puțini colindă la sărbătorile de iarnă, că românii din aceste sate nu mai îmbracă portul popular sau că nu citesc ziare în limba maternă, nu înseamnă absolut deloc că nu mai au ce spune. Greșeala constă în dezinteresul tinerilor, care nu stau de vorbă cu bunicii lor, a profesorilor care, pe lângă materiile de bază, nu îi învață pe elevi lucruri și obiceiuri specifice locului din unde provin. Tinerii nu știu că se pot mândri că sunt români în Ucraina, că a vorbi limba maternă nu este în detrimentul cunoașterii limbii de stat, că a merge la studii în altă țară decât în Ucraina nu înseamnă pierdere de resurse și de ani.
Purtătorii tradițiilor românești, vârstnicii, rămân tot mai puțini, iar urmașii lor devin tot mai dezorientați, mai slabi și mai săraci din punct de vedere etnic. Nu este o situație caracteristică doar românilor/moldovenilor din regiunea Odesa, dar și altor minorități etnice din acest colț de țară. Într-o situație similară se află bulgarii și găgăuzii, carora le-au fost deznaționalizate școlile mult mai devreme.
Doresc să ne cunoaștem mai bine, iar pentru aceasta trebuie să comunicăm. Pe acest site sunt binevenite articolele tuturor care au o opinie despre realitățile din comunitatea românească din Ucraina. Sunt binevenite invitațiile la diverse evenimente culturale și dezbaterile pe diferite subiecte. Comunicarea este cel mai important lucru.
Cristina Arnăut
Sudul Basarabiei

Niciun comentariu: