sâmbătă, 1 septembrie 2012

Sub semnul întrebării * LIMBA ROMÂNĂ POATE SĂ MAI AŞTEPTE?

Nu s-a uscat bine cerneala semnăturii preşedintelui ucrainean, Viktor Ianukovici, pe proaspăta şi controversata lege a limbilor în Ucraina, adoptată recent de Parlament, căci consiliile locale ale multor regiuni s-au grăbit să-i acorde limbii ruse drepturi egale, în toate domeniile, cu limba de stat. Alături de alţi români din ţinutul nostru, care am aşteptat de ani buni ca Ucraina să ratifice Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare, am crezut sincer că respectiva Lege a limbilor, votată cu atâta scandal în Rada Supremă, va fi un panaceu pentru româna noastră tot mai strâmtorată în ultimul timp. Dar, pe zi ce trece, speranţa mi se subţiază, risipindu-se ca un nor de fum, trimis să ne închidă ochii, iar încrederea că limba română va avea vreun folos din această lege se duce pe apa sâmbetei.

Un surplus de deznădejde mi-a adăugat şi o informaţie accesată întâmplător pe Internet, în care, de fapt, am şi găsit un posibil răspuns la întrebarea de ce limbii române încă nu i s-a acordat statutul de limbă regională în localităţile populate de români. Aşadar, la 17 august, pe Internet a fost postat un material oferit de o oarecare publicaţie „Levyi bereg”, în care deputatul din partea Partidului Regiunilor şi preşedintele Uniunii interregionale „Comunitatea românilor din Ucraina”, Ion Popescu, afirmă că „în regiunea Cernăuţi nu există probleme în privinţa funcţionării limbilor şi că hotărârea despre statutul limbii române, în ţinutul unde trăiesc mulţi români, va fi adoptată peste trei luni”. Potrivit cuvintelor deputatului, „noi vom aştepta până guvernul va elabora mecanismul realizării în practică a legii. De exemplu, pe contul căror mijloace bugetare va fi legea aplicată? Din bugetele raionale, regionale sau bugetul de stat? Aceasta trebuie să clarifice Cabinetul de Miniştri”. Deputatul împărtăşeşte încrederea că „pe parcursul a trei luni, toate recomandările necesare vor fi elaborate, şi atunci noi vom adopta hotărârea despre statutul limbii române”. Totodată, I. Popescu argumentează inutilitatea şi lipsa de sens a oricăror precipitări în această privinţă prin faptul că „ în regiune nu există probleme în privinţa limbilor. În regiunea Cernăuţi, de exemplu, în raionul Herţa, unde 97% din populaţie sunt români, în toate satele funcţionează şcoli cu predarea în limba română, lucrătorii consiliilor locale şi ale organelor de drept cunosc limba română. În principiu, limba română funcţionează în baza Legii limbilor din 1989, nu se confruntă cu nici un fel de probleme”. De aceea, deputatul stă pe poziţia că „n-are rost să se grăbească aplicarea statutului conform noii legi”.

Mare minune e să te pricepi cât de cât a naviga pe Internet. Puteam să-mi frământ mult şi bine mintea şi tot nu găseam răspuns la întrebarea de ce numai limba rusă beneficiază de respectiva lege. De unde aveam să ştiu de publicaţia „Levyi bereg” şi să aflu de părerile unui deputat român de naţionalitate că limba noastră „n-are probleme”! Numai limba rusă în ţara asta a fost până acum nelegiuită, mai ales prin Lugansk, Odesa, Doneţk, Dnepropetrovsk, Harkiv, Herson şi multe alte regiuni care i-au sărit în apărare, punând în aplicare noua lege.

Ce fericire că în raionul Herţa sunt şcoli româneşti şi toată lumea vorbeşte nestingherit limba română! Dar am vrea să ne spună profesorii din şcolile herţene (de cei din alte raioane cu populaţie românească nici nu poate fi vorba) în ce limbă îşi încep festivităţile, cum scriu în cataloage… Face oare să ne întrebăm pe câte primării din raionul Herţa flutură simbolul naţional sau există inscripţii în limba română? Câte localităţi din acest raion, spre deosebire de raioanele Hliboca şi Storojineţ, au revenit la denumirile istorice, în baza referendumului desfăşurat cu mulţi ani în urmă?

În acest context aş vrea să amintesc de o recentă declaraţie a ex-preşedintelui Viktor Iuşcenko, care, ca fost bancher, este o persoană iniţiată în calcule şi gestionarea finanţelor. El a estimat că pentru realizarea Legii limbilor în Ucraina sunt necesare câte 13-17 miliarde de grivne pe an. Va reveni măcar o grivnă din aceste enorme cheltuieli şi limbii române? Trei luni nu-i chiar o veşnicie, putem să aşteptăm şi să vedem cât se va repartiza din bugetul de stat sau regional pentru funcţionarea drepturilor limbii române şi cum vor vorbi cinovnicii când vor trece prin localităţile româneşti, sau măcar nu vor face mutre acre dacă băştinaşii vor îndrăzni să-i salute în limba maternă. Poate ar merita şi ziarul nostru un mic beneficiu de la această lege pentru a-şi ameliora condiţiile de supravieţuire, slujind limbii române cu mai multe forţe creatoare. Putem să aşteptăm, căci mare ni-i răbdarea. Dar mai are rost să aşteptăm, dacă „nu există probleme”!

De fapt, s-ar putea întâmpla să ne fie mai scurtă răbdarea, căci s-a ivit un apărător de unde nici nu ne aşteptam. Spre deosebire de alţi deputaţi în Rada Supremă din partea opoziţiei, Ghenadi Moskal nu protestează vehement contra Legii limbilor, ci insistă cu abnegaţie ca aceasta să fie respectată fără abatere, aşa cum prevede Constituţia. Adică, fără a acorda prioritate numai unei singure minorităţi (celei ruse). Or, potrivit Constituţiei Ucrainei, nu pot fi admise privilegii sau constrângeri faţă de cetăţeni în baza rasei, naţionalităţii, convingerilor politice sau religioase, provenienţei sociale, limbii ori altor particularităţi. „Dacă a fost adoptată legea, apoi să fie respectată pentru toţi”, insistă G. Moskal, declarând că Administraţia Preşedintelui a ordonat cu toată severitatea ca în regiunile Cernăuţi şi Transcarpatia, până la alegerile parlamentare, să nu se convoace sesiuni privind problema limbilor. Aceeaşi situaţie e şi în Republica Autonomă Crimeea, unde tătarii au tot dreptul de a obţine pentru limba lor maternă statutul de limbă regională.

G. Moskal a adresat demersuri conducerii RA Crimeea (în limba tătarilor din Crimeea), Consiliului Regional Cernăuţi (în română) şi celui din Transcarpatia (în maghiară), cerând să fie convocate sesiuni la care să fie pusă în dezbatere problema acordării acestor limbi a statutului de limbi regionale. În demersul către preşedintele Consiliului Regional Cernăuţi se specifică: „Cu luarea în consideraţie a faptului că numărul românilor din regiunea Cernăuţi constituie peste 13%, înaintez demersul ca la următoarea sesiune să fie pusă în dezbatere problema acordării limbii române a statutului de limbă regională şi adoptarea hotărârii de a o utiliza în documentaţie şi în domeniile sociale”.

Deputatul este decis să ajungă până la Consiliul Europei şi alte organizaţii care se preocupă de apărarea drepturilor minorităţilor, dacă în Crimeea şi în aceste două regiuni nu vor fi convocate sesiuni şi nu se va acorda limbilor respective statutul garantat de lege.

Ca oameni care am trecut prin multe încercări şi am auzit destule vorbe plăcute urechilor, nu face să nutrim speranţa că demersul acestui deputat va schimba starea jalnică a limbii noastre. Doar până la urmă, tot deputaţii noştri trebuie să decidă şi să voteze. Şi numai de românii noştri, de sentimentele lor naţionale depind viitorul şcolilor româneşti şi vitalitatea limbii materne.

Maria TOACĂ
Zorile Bucovinei, Cernăuţi
Foto: romanism.net

Niciun comentariu: