vineri, 7 septembrie 2012

Corul bisericesc din Slatina, un nou succes pe meleaguri sătmărene

Toată suflarea românească din dreapta Tisei cunoaşte faptul că atât corul de copii, cât şi cel de adulţi de la Biserica ortodoxă din Slatina sunt nişte colective artistice foarte bine cotate, nu numai în Transcarpatia. Sunt cunoscute şi în România şi, nu degeaba, odată cu derularea Proiectului transfrontalier „Pre Tine Te Lăudăm”, coriştii noştri au fost pe primul plan... Ambele colective sunt conduse magistral de foarte sufletista doamnă Elena Şiman.
Vineri, 10 august, anul curent, 48 de persoane de la Slatina au trecut punctul de trecere transfrontalier Podul Istoric cu genţi încărcate nu cu ţigări, ci cu ţoale naţionale, pentru a pleca la Satu Mare. Am fost preluaţi de un autocar modern de 50 de locuri, drumul fiind foarte bun, practic nesimţindu-l, căci pricesnele, cântecele laice nu au încetat de loc. De fapt, în autocar a continuat o repetiţie generală.

Ajungând la Satu Mare, municipiul în care am fost cazaţi la hotelul ”Dora”, am plecat la Biserica ”Sfântul Ilie Tesviteanul” din Păuleşti, o localitate, practic, din suburbia municipiului Satu Mare. Acolo, am participat la un Paraclis al Maicii Domnului, condus de părintele Cristian Chindriş, o faţă bisericească de mare viitor... Domnia sa este aplicantul Proiectului transfrontalier amintit mai sus.

După Paraclisul de acolo, am fost serviţi chiar cu plăcinte, evident, de post. Sâmbătă, 11 august, am purces cu toţii la Catedrala ”Adormirea Maicii Domnului”, loc în care ambele coruri slătinene urmau să prezinte numerele pentru concurs. Pe lângă colectivele noastre, ţin să remarc, au mai participat încă 18 coruri bisericeşti valoroase.
Primul cor care a intrat în concurs a fost unul deosebit de cunoscut chiar peste hotarele României. E vorba de corul ”Solemnis”, evident, al catedralei sus menţionate. Am urmat noi, la început copiii, care au prezentat şi câteva cântece patriotice, fapt care a avut un efect nemaipomenit, căci ortodocşii de la Satu Mare sunt şi mari români...

A urmat corul adulţilor, cu numere deosebit de bine alese, inclusiv în limba ucraineană. Nu ne-am aşteptat la aşa un succes! Ambele coruri, chiar după concurs, au fost invitate la mai multe biserici şi mănăstiri. A fost imposibil de a pleca la toate, dar pe unele dintre ele, totuşi, am fost de acord să le vizităm şi să participăm la slujbele religioase de acolo. Aşa, către seară, am participat activ la Cinstitul Paraclis al Maicii Domnului la Biserica Ortodoxă Română ”Naşterea Domnului”-Satu Mare, în imediata apropiere de hotelul în care am fost cazaţi.
Pe 12 august, am plecat în pelerinaj la Mănăstirea ”Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Scărişoara Nouă, participând chiar la Sfânta Liturghie. Un nou succes, deşi coriştii noştri au fost foarte obosiţi... La Scărişoara am mai vizitat muzeul ”Avram Iancu”, căci localitatea este una formată din moţi, mari patrioţi ai neamulului românesc. La întoarcere, am primit mult aşteptatele premii, cinci la număr! Primele două le-au primit corul de copii şi cel de adulţi. Premiul pentru cadetul de vârsă al corului bisericesc a fost decernat domnului Vasile Bota, în etate de 84 de ani. Premiul celui mai tânăr corist de la corul ”Speranţa” a fost primit de elevul Ion Tomaneţ. Premiul celei mai tinere soliste de la ansamblul ”Speranţa”a fost decernat domnişoarei Cosmina Vlad, copilă iubită la acest Festival de toată lumea...
Obosiţi, dar bine dispuşi, am purces spre casă, dar mulţi dintre noi au dorit să viziteze şi Mănăstirea de la Bixad, mănăstire unde, secole de-a rândul, românii din dreapta Tisei plecau în pelerinaj, pe jos sau cu căruţe ca să se roage, căci Mănăstirea Peri a fost deja distrusă de către reformaţi şi alţi duşmani ai neamului românesc.., plecau pe un traseu destul de anevoios, adică de la Biserica Albă, Slatina, cele trei Apşe până la Teceu, trecând podul de peste Tisa, pentru ca pe urmă prin munţii Oaşului ajungeau la Bixad pentru ca în ajunul Sfinţilor Petru şi Pavel să se odihneasă în locuri amenajate, pe saltele de paie, iar odată cu zorii zilei acestor Apostoli să fie de faţă la minunatul hram de acolo. Deci înaintaşii noştri au fost obligaţi să parcurgă un drum de aproape 50 de km, timp de cel puţin 250 de ani, dar ei fiind creştini adevăraţi, o făceau cu plăcere, dar din tată în fiu cunoşteau faptul că Periul Maramureşului a fost în Evul Mediu centrul de pelerinaj al tuturor românilor maramureşeni, ugoceni, oşeni sau chiar din alte zone ale Ardealului de Nord-Vest.
Pentru toţi participanţii la acest mare Festival de muzică religioasă, zilele petrecute pe meleagurile sătmărene au fost de neuitat şi suntem siguri că ai noştri copii şi-au dat seama încă odată că secolul în care trăim este unul religios. Altfel nu mai avem nici o şansă...

Prof. Ion Huzău
prof. Mihai Tocar
SLATINA

Niciun comentariu: