vineri, 6 iulie 2012

Românii din Republica Moldova

Material realizat de Mihai Ciobanu, înscris în concursul "Proiect România", organizat de Forumul Internațional al Jurnaliștilor Români (FIJR)











„O! vis poetic! o! vis mântuitor! arată-te ades în ochii românilor şi le insuflă credinţa că tu te vei împlini. Spune-le că Dumnezeu le-a dat tot ce le trebuie pentru ca să se facă vrednici de numele lor de români: pământ bogat, spirit deştept, inimă curată, minte
dreaptă şi o răbdare destoinică de a-i face să izbutească la oricare ţel, cât de greu. Spune-le că un popor care, supus fiind veacuri întregi la tot soiul de întâmplări crude, ştie să-şi apere naţionalitatea ca românul, păstrându-şi, ca dânsul, năravurile, portul, limba şi legea părinţilor; că un popor ca acela este menit a se urca pe treaptă cât de naltă; că un popor ca dânsul este chemat la o soartă măreaţă şi vrednică de el. Spune-le că stejarul deşi se usucă, trunchiul său rămâne tot puternic; şi că din a sa tulpină cresc alţi stejari nalţi ca el şi ca el puternici!”
V. Alecsandri

Frumoase sunt vorbele marelui poet, frumoasă e firea neamului românesc şi vrednici suntem noi de laudă, dar oare mai suntem noi acei oameni care ştiau să-şi apere pământul, limba şi valorile naţionale? Mai suntem noi aceia care luptau până la ultima picătură de sânge pentru ca numele lor să nu fie luat în derâdere, pentru ca demnitatea lor să nu fie călcată în picioare?

Vremurile date au trecut demult. Să luăm ca exemplu situaţia românilor din Republica Moldova: suntem 78 %, deci circa 2.600.000 de suflete, aceasta este situaţia “ideală”, fiindcă dacă aruncăm o privire, vom observa că din cei 78% doar 2% se declară români, ceilalţi 76% sunt moldoveni. Situaţia dată este de înţeles, am trecut prin ani grei de ocupaţie ţaristă şi apoi alţi ani, şi mai grei, de “eliberare” cauza-ţi de fraţii noştri ruşi, trebuie de menţionat că erau nu monarhiştii de altă dată ci proletarii revoluţiei bolşevice.

Toate bune şi frumoase, dăm vina pe ruşi că ne-au deznaţionalizat şi ne-au indus în eroare, dar ce s-a întâmplat după declararea independenţei? Multă lume a crezut că suntem salvaţi, că toate greutăţile au trecut, am răsuflat uşuraţi că ne-am regasit identitate românească pierdută cu jumate de secol în urmă, însă fiindcă stă în firea noastră, după 2-3 ani de “dragoste” faţă de valorile româneşti, de forfotă şi chiuială, am zis să o lăsăm mai moale şi să ne vedem de treburile gospodăreşti că doar nu umple-mi burtica cu unitatea neamului românesc. Aşa am ajuns să fim indiferenţi la tot ce se întâmplă în jurul nostru. Ce ne pasă nouă că ruşii ne zic von iz stranî sau că la fiecare colţ stă sfântul Lenin şi ne arată cu degetul Dracu ştie ce, apoi de ce să ne enervăm când la magazin vânzătorul ne răspunde în limba rusă, doar suntem oameni civilizaţi, poligloţi şi în spiritual prietenie-i popoarelor trebuie să stăm cuminţi în băncile noastre, într-un final limba rusă e mejdnaţianalnîi iazîc (limbă de comunicare interetnică). Dacă dorim să ne mai ducem la cinematograf, ferească sfântul de cel ce nu cunoaşte limba rusă, nu de alta dar trebuie să-şi i-a un traducător căci la noi este mai frumos să priveşti un film în limba rusă, vezi tu sună mai armonios nu alta. Elita noastră, cea politică desigur, cea culturală slavă Domnului mai are niscavai gărgăuni în cap, e format din te-miri ce personalităţi remarcabile, asta o trecem cu vederea, dar cum poţi să nu observi că chiar dacă se schimbă comuniştii cu democraţii totul rămâne pe vechi, suntem în continuare prinşi în aceleaşi mreje, acum avem pârgiile necesare dar nu vrem să acţionăm.

Legile ce favorizează minorităţi-le în detrimentul majorităţii au rămas în continuare sfinte, moldoveneasca stă sfidător în constituţie, istoria e întoarsă pe toate feţele ca să satisfacă pe toţi indiferent de orientare şi naţionalitate, dicţionare moldo-române sunt editate în continuare chiar sub nasul Academiei de Ştiinţe. Dăm vina pe toţi , dar un singur lucru nu observăm; noi nu facem nimic pentru ca drepturile noastre să nu fie sistematic lezate, pentru ca să redevenim naţia măndră şi măreaţă şi ca să înţelege că sângele apă nu se face, indiferent că ne place că suntem români sau nu, suntem ceea ce suntem, iar asumarea propriii identităţii este unica cale spre ieşirea din acest impas.

Unora li-se pare că românii din Moldova trăiesc cel mai bine, că noi avem cele mai multe drepturi şi respective statul român nu trebuie să finanţeze proiectele ce au ca scop ajutorarea celor din Basarabia. Situaţia reală e alta, adevărul e crud, dar atunci când dai praful la o parte observi că chiar şi după 20 de ani de independenţă, independenţă câştigată de cei care au ieşit cu sutele de mii în stradă, strigând că sun români şi nu de cei care azi urlă că sun moldoveni şi Moldova este casa lor, nimic nu s-a schimbat, am rămas cu aceleaşi probleme cu aceiaşi ideologie de partid şi cu o minte aflată într-un tipar impus acum jumate de secol de fraţii noştri eliberatori. Greu e în REPUBLICA MOLDOVA, mai ales pentru cei care nu vor să stea la locul lor, dar iubesc acest pământ binecuvântat de Dumnezeu şi indiferent de greutăţi trebuie să luptăm pentru ca lacrima neamului românesc să aibă parte de zile senine. Un singur lucru vă rugăm; nu ne lăsaţi, fraţilor, iubiţi-ne aşa cum suntem, cu nebunia noastră, căci noi vă iubim, iubim Ţara şi-n ea ne punem nădejdea cea sfântă.

Foto: www.cubreacov.wordpress.com

2 comentarii:

Mihai Ciobanu spunea...

Mii de scuze pentru cele cateva greseli existente, va asigur ca sun de tehnoredactare si nu le-as fi facut daca scriam cu mana, sper sa nu fie luate in calcula la jurizare.

Anonim spunea...

Interesant punct de vedere, nu stiam ca in RM situatia este chiar atat de grea pentru cei ce se considera parte integranta a poporului roman.