luni, 30 iulie 2012

„Cultura românească are viitor la Cernăuți”

L-am cunoscut de curând pe Iurie Levcic, jurnalist și om de cultură din regiunea Cernăuți, Nordul Bucovinei. Este originar din raionul Noua Suliță, din nordul Basarabiei, cum spune Dumnealui. De-a lungul anilor, după ce a absolvit Colegiul de muzică „Isidor Vorobkevici” și Facultatea de Istorie din cadrul Universității naționale „Iurii Fedkovici” din orașul Cernăuți, a lucrat mulți ani în calitate de ziarist în redacția de limbă română a postului local de televiziune. Între timp, a organizat diverse evenimente culturale care promovau cultura românească atât pe teritoriul Ucrainei, cât și în afara acesteia. Astăzi este redactor în cadrul unui post privat de televiziune din Cernăuți și director al Centrului Bucovinean de Artă pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale românești din același oraș.


Domnule Iurie Levcic, sunteți unul din cei mai activi reprezentanți ai etnicilor români din Bucovina. Festivalurile culturale pe care le organizați au ajuns renumite nu doar în Ucraina și România. Cum ați reușit să promovați cultura românească la acest nivel?

Inițial, în cadrul Centrului ne-am propus să creăm un cadru pentru promovarea culturii, a tinerilor talente, copii români din regiunea Cernăuți, care sunt pasionați de folclor. Dar între timp am extins activitatea și în alte domenii. Astăzi, în cadrul Centrului, pe lângă studioul vocal folcloric „Perla”, mai avem și un studiou de artă plastică și un club media „Meridian”, în cadrul căruia copiii studiază arta audiovizualului (filmarea, montarea, jurnalistica, scenografia, regia, sunet etc.). Centrul a fost creat în 2004, iar în 2006 am obținut statutul juridic. Cele mai importante acțiuni ale noastre sunt festivalurile care au statut internațional. Este vorba de Festivalul internațional de folclor românesc „În grădina cu flori multe”, un festival-concurs dedicat copiilor și tinerilor cu vârsta între 6 și 25 de ani, în cadrul căruia lansăm noi nume și sprijinim talente care nu au posibilitate să se dezvolte, să evolueze în condițiile pe care le avem în Cernăuți. Al doilea festival, „Să-mi cânți, cobzar”, a ajuns în acest an la ediția a VI-a. Acest festival este dedicat Zilei Naționale a României și se desfășoară în cadrul Zilelor Tradiționale Românești la Cernăuți, în prima duminică după Ziua Națională, în luna decembrie. Încă un festival care a devenit internațional și are o amploare deosebită atât în Ucraina, cât și departe peste hotarele ei, este festivalul de muzică ușoară românească„Vise printre stele”, ajuns în acest an la o ediție jubiliară, a 5-a, manifestare care tradițional se desfășoară în prima duminică a lunii martie, constituind iarăși este o rampă de lansare a tinerilor soliști vocali și instrumentiști care sunt pasionați de muzica ușoară şi cea clasică. De ce am făcut lucrul acesta? Pentru ca să putem ține sub tutela noastră toți copiii români care au diferite pasiuni. Spre exemplu, copiii din cadrul studioului de artă plastică sunt laureați ai concursurilor naționale și internaționale, sunt participanți la multe tabere de creație din România și din Republica Moldova.

Având în vedere că fiecare din cele trei festivaluri se desfășoară de-a lungul anilor, cum vedeți perspectivele culturii românești în Cernăuți? Ce îi motivează pe acești copii să studieze cultura și tradițiile strămoșilor?

La centrul nostru vin copii de la 50-60 de kilometri distanță de Cernăuți, odată pe săptămână, pentru că mai des nu putem nici noi, ne sacrificăm fără bani, fără salarii. Cursurile sunt gratuite. Copiii suportă doar cheltuielile de drum. Uneori, mai ales atunci când este vorba de mers peste hotare, ne străduim să găsim noi transportul, iar dacă nu îl găsim, cheltuiala revine părinților. În mare parte, dragostea față de muzica românească și folclorul românesc cred eu că totuși este stimulate de părinți, familie dar și de școli. Totuși, în regiunea Cernăuți există peste 80 de școli românești, printre care și mixte (româno-ucrainene), în care se cântă și se vorbește românește.

Cultura românească are viitor în regiunea Cernăuți atât timp cât acolo vor trăi români, cât ei vor simți sprijinul României, al Patriei Mame, cât vor avea posibilitatea să-și etaleze talentul pe scenele din Cernăuți, cât și posibilitatea să compare, să asiste la asemenea acțiuni culturale din România sau altundeva. Tradiția și obiceiurile sunt păstrate cu sfințenie în sate, ceea ce nu tare vedem chiar în România. De exemplu, la majoritatea festivalurilor la care am participat, ansamblul „Perla” și „Dor Bucovinean” au luat premii pentru autenticitatea repertoriului, pentru autenticitatea costumului, lucruri pe care noi încercăm să le restabilim în zonele de unde vin acești copii. Pe timpuri, fiecare zonă folclorică avea coloritul muzical specific, nuanțele specifice în sensul ornamentelor, construcției caselor etc. Unele din aceste lucruri s-au mai pierdut, iar altele mai există și dacă va da Dumnezeu și vom prinde vreun proiect pentru cercetarea acestor zone, unde i-am putea remunera pe oameni măcar plătindu-le drumul sau cheltuielile aferente pentru a face aceste cercetări, sper că se vor găsi folcloriști și etnografi din regiunea Cernăuți sau din România, care vor dori să facă acest lucru. Avem în cadrul Centrului cel mai tânăr profesor universitar din Ucraina, domnul Antonie Moisei, originar din satul Tărăsăuți din nordul Basarabiei, care se ocupă foarte serios de etnografie, etnologie, mai ales a nordului Bucovinei și nordului Basarabiei.

Care este atitudinea autorităților față de activitatea Centrului? Vă întreb asta pentru că mă gândesc la ansamblurile folclorice din Bugeac, care nu sunt invitate la festivalurile din Ucraina pentru că își leagă tricolorul la brâu.

Nu observ nicio constrângere, dar observ o indiferență. Într-adevăr, aceasta există. Dar în momentul când noi insistăm, când intrăm în scenă și avem ținuta și nivelul corespunzător unui colectiv artistic, nu ne ignoră nimeni. În ultimul timp mă bucur foarte mult că nu există un proiect sau o acțiune culturală la care să nu fim invitați. Fie că participăm cu un simplu cântec sau un dans, dar suntem prezenți și noi. Este normal că ucrainenilor nu le pasă de cultura românească. Dar nici nu-i deranjează și acest lucru ne bucură cel mai mult. Există și situații când auzim și reproșuri „De ce atâta muzică românească?”. De exemplu, câteva ediții ale festivalului „Să-mi cânți, cobzar” și „În grădina cu flori multe” au fost finanțate de Ministerul Culturii al Ucrainei. Abia în acest an ne-a cofinanțat puțin, în proporție de vreo 25%, Ministerul Culturii și Patromoniului Național din România.

Cui ați cerut ajutorul?

Până acum fosta conducere a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din București, având preferințe și fiind o instituție coruptă în România, niciodată n-a pus în valoare nici copiii noștri, nici cultura românească. Au fost cointeresați să editeze diferite broșuri, reviste de utilitate zero.

Vă referiți la Bucovina?

Da. Au fost finanțate multe proiecte cu impact zero. Acțiunile de mare amploare ale Centrului nostru, apreciate de românii bucovineni și de cei din Țară, dar și de ucraineni, polonezi și alte etnii, au fost lăsate de-o parte. Am fost marginalizați. Vă explic de ce. Pentru că în primii ani de la constituirea Centrului ne-a ajutat foarte mult Consiliul Județean Suceava, în perioada anilor 2005-2008, când la conducere era domnul Gavriil Mârza care este membru al Partidului Social Democrat din România. În acel moment pe noi nu ne interesa cine este domnul Mârza, doar știam că este un român adevărat, un român sufletist, cu bun simț și cu mare dragoste față de folclor, tradiție, istorie și limbă română, care ne-a ajutat de fiecare dată. Dar am observant că în România, odată cu schimbarea puterii și a culorii politice, se schimbă absolut totul. Au venit PDL-iștii la putere (Partidul Democrat Liberal) și ne-au acuzat că ne-am compromis cu PSD. Cinci ani de zile nici măcar nu ne-au luat în seamă. Am apelat la toate instanțele, i-am rugat, le-am adus dări de seamă, de la fiecare festival făceam câte 8-10 emisiuni de folclor care au fost lansate în România. Ne-au susținut organizații neguvernamnetale, TVR Iași, spre exemplu, foarte mult ne-a ajutat cu stagiari, numai nu demnitarii statului român. Ne pare rău foarte mult de acest lucru, dar acum s-au schimbat timpurile. Ba chiar am primit scuze din partea Ministerului Culturii, care a apreciat activitatea noastră atât de vastă, organizată fără niciun leu românesc, și-au cerut scuze pentru că nu au contribuit și ei la renaștearea culturii și tradițiilor românești în regiunea Cernăuți. Acum sper că se va recupera acest lucru, pentru că la ultima ediție a festivalului „În grădina cu flori multe” am fost cofinanțați de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, am întâlnit acolo niște oameni sufletiști, care nu doar s-au interesat de noi, dar au și făcut tot posibilul să ne ajute și pe această cale le mulțumim.

Ați menționat mai sus că școlile românești din sate au un rol aparte în păstrarea culturii românești. Pe fundalul procesului de deschidere a claselor mixte româno-ucrainene care a devenit o tendință în comunitate, care va fi impactul?

Impactul este negativ. Dar în momentul când în școlile mixte există clase ucrainești, există și limba română. Este o mare prostie că literatura română este predată în cadrul unui curs integrat, nu e bine că se întâmplă acest lucru, dar cadrele didactice au cedat și nu s-au revoltat, nu au demonstrat poziția lor față de acest lucru. Dar ne bucurăm că a rămas limba română, că acel copil care vorbește acasă românește și mai studiază la un profesor interesat sufletește, pentru că și în regiunea Cernăuți, așa și în Odesa, profesorii nu sunt cei mai bine remunerați. De aceea tot timpul mizăm pe oameni sufletiști. Cât în școli vor fi profesori adevărați, profesori chemați de Dumnezeu, dar nu bifanți care vin doar să își facă ora și să fugă acasă, atât timp va exista acolo încă limba română. Din păcate observ din ce în ce mai mult doar profesori care vin la școală doar ca să își facă orele și pleacă acasă.

De unde această indiferență?

Cred că principala cauză reiese din neajunsurile cotidiene. Un profesor care vine la școală și se gândește cu ce va hrăni copiii și cum va rezolva alte probleme din jurul casei, este mai puțin dispus să lucreze cu elevii. Aceste neajunsuri trezesc indiferența și sting treptat flacăra din sufletul omului. Mi-aș dori să am alături de mine cât mai mulți colegi, mai ales filologi români, cu care să promovăm acea Doină pe care în majoritatea din școlile românești copiii nici nu o știu. Acest lucru este jenant pentru noi, românii.

Ce părere aveți despre legea privind politica lingvistică din Ucraina, adoptată cu scandal în Parlamentul de la Kiev?

Atât timp cât pe teritoriul Ucrainei marea majoritate a legilor nu sunt respectate, să știți că nu pun mari speranțe pe această lege, deși este un pas înainte pentru limbile regionale, inclusiv pentru limba română. În regiunea Cernăuți avem 17% români. În raionul Herța locuiesc peste 92% de etnici români, în raionul Noua Suliță peste 50%, în raionul Hliboca peste 40%. Nu mai țin minte datele statistice cu exactitate, dar mie mi se pare firesc acest lucru. Invoc mereu un exemplu, care poate nu e cel mai potrivit. În momentul când ucrainenii merg la Consulatul României din Cernăuți și solicită viză se bucură când văd că în ancheta pe care o completează, toate cerințele sunt traduse și în limba ucraineană. Așa e? De ce să nu ne bucurăm și noi? Vrem și noi ca atunci când mergem la o instituței publică din Cernăuți să putem citi un document în limba noastră, pentru că oamenii în vârstă în special nu cunosc toată treminologia. Ar putea să fie scris și românește, cu caractere mai mici, deși sunt un maximalist. Lucrul acesta nu ar trebui să deranjeze pe nimeni.

Este dezbătută această lege în rândul comunității? Românii de Cernăuți știu despre această oportunitate?

Da, desigur, chiar dacă comunitatea românească devine pe an ce trece mai indiferentă față de tot ce se întâmplă în jur, pentru că legile nu sunt respectate în Ucraina.

Credeți că într-o bună zi româna va deveni limbă oficială în Bucovina?

Avem dubii. Puterile extremiste și pro naționaliste din Ucraina au întâlnit această lege ca pe o amenințare, ca pe un pericol enorm pentru limba ucraineană. Personal nu văd niciun pericol. Eu sunt român. La noi în casă nu s-a vorbit niciodată limba ucraineană, dar fiind cetățean al Ucrainei am învățat limba de stat și o vorbesc. Ca atare nu văd ce ar putea să îi deranjeze, nu le înțeleg argumentele. Este o perspectivă pentru limbile naționale și pentru acei oameni care doresc să păstreze ce este a lor. Mie mi se pare că ar fi firesc ca ucrainenii să țină cont de aceste lucruri. Toleranța, despre care se tot vorbește, s-o arate acum, să arate stima față de români și nu doar față de noi, dar și față de polonezi, tătarii din Crimeea, găgăuzi sau chiar față de ruși. Eu sunt omul păcii, niciodată nu aș jigni pe nimeni, pentru că mi se pare firesc ca fiecare om să își dorească să-și păstreze propria cultură. Domnilor, nu există multiculturalitate la acel om care nu-și cunoaște cultura sa autentică. În momentul când tu nu ai cum compara ce-i al tău și ce e străin, nu te poți pronunța.

Discuțiile din jurul acestei legi sunt aprinse pentru că în Ucraina se apropie alegerile parlamentare. Ce opțiuni electorale au românii din Ucraina?

Ca să mă înțeleagă corect cititorii Dumneavoastră, românii din Ucraina nu sunt interesați să intre cu ardoare în această joacă politică. Românul nostru a devenit ceva mai pasiv în ultimul timp și cred eu că vor fi votați cei indicați. Așa s-a făcut, spre exemplu, în raionul Herța. S-a indicat un candidat de către consiliul local și pe acela l-au votat. Nici nu mă pot pronunța pentru că discuțiile dintre români sunt foarte contradictorii.

Sunt divizați din acest punct de vedere?

Desigur că sunt divizați. Marea majoritate din cei care l-au ales la ultimul scrutin prezidențial pe președintele actual, Viktor Ianukovici, sunt dezamăgiți, dar sunt într-o situație în care nu știu ce vor. Noi însă nici nu am avut din ce alege. Niciun candidat nu a fost pro român sau pro european. Foarte puțini oameni pun valorile comunității în față, atunci când merg la vot. Fiecare votează cum știe. Este foarte greu de estimat opțiunea românilor din Bucovina.

Dacă sunteți originar din Noua Suliță, probabil că îl cunoașteți pe omul de afaceri Ion Semeniuc, potențial candidat la funcția de deputat, care ar putea fi înaintat pe listele electorale ale Partidului Regiunilor?

Domnul Ion Semeniuc este sponsorul general al Centrului Bucovinean de Artă pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale românești din Cernăuți din ziua creării acestuia. Dumnealui este directorul general al companiei „Rodniciok” din Boian. Domnul Semeniuc ne-a pus la dispoziție sediul Centrului, a fost sponsorul nostru pe parcursul celor 8 ediții ale festivalului „În grădina cu flori multe”, ne-a ajutat de fiecare dată să trimitem copiii la tabere de cultură și civilizație românească, desfășurate în România și în Republica Moldova. Domnul Semeniuc este un filantrop care îi ajută pe toți cei care i se adresează, inclusiv școli și grădinițe ucrainene. Într-adevăr, se vehiculează că va fi înaintat la funcția de deputat. Cred însă că nu este momentul să vorbim despre aceste zvonuri până va fi dată o declarație oficială.

Deci se bucură de popularitate în regiune?

Da. De aceea consider că acest om este demn să reprezinte românii în Parlament și sper că va ține cont de necesitățile comunității.

De câțiva ani singurul român din Parlamentul de la Kiev este domnul Ion Popescu. Cum credeți, ar trebui o schimbare?

Eu cred că da, pentru că domnul Ion Popescu a fost deputat timp de 16 ani și în afară de declarații și felicitări din partea Dumnealui nu am văzut nimic. Cam asta este. Ne-a ademenit cu bombonica în așa-numită Uniune Interregională „Comunitatea Românilor din Ucraina”, care este o simplă organizație neguvernamentală creată de trei oameni. Nu este eficientă. Noi am părăsit această organizație pe 26 decembrie 2011 doar din cauza că este doar o bifare. Oamenii care reprezintă acea organziație, marii lideri, își fac doar capital politic. Mai mult nimic. Noi am fost cei care mereu am adresat scrisori Ministerului Culturii sau Ministerului Educației atunci când se făceau grave abateri constituționale și drepturile românilor erau călcate în picioare. Un deputat votat de conaționalii săi nu trebuie împins, el trebuie să acționeze singur. Un lider al românilor nu trebuie să transmită doar declarații deșarte și felicitări.

Vă mulțumesc și vă doresc succes.

Interviu realizat de Tatiana Bernevec

Sursa: Intersecții

2 comentarii:

Anonim spunea...

Pentru informare: Dupa discutiile din cadrul Comunitatii (UI CRU)Ion Popescu a aceptat sa mearga pe lista Partidului Regiunilor (pe care il reprezinta la Consiliul Europei), lasand posibilitatea ca pe majoritar sa candideze altcineva din zona Bucovinei. Au fost purtate discutii inca din primavara si cu Ion Semeniuc - care a declarat ca este gata sa mearga pe majoritar - fie din partea partidului regiunilor, fie prin metoda de autodesemnare. Pe 30.07.12 Partidul regiunilor deja a intarit lista - pe pozitia 73 din 225 este romanul Ion Popescu (pe 74 - ungurul Istvan Gaydosh). Ion Semeniuc se poate inregistra liber la CEC pentru a candida la majoritar. Acum este nevoie doar curaj! Si atunci vom avea doi romani in Rada... -doi Ioni!

Szasz Sebes Paul spunea...

Sa traiti romani frumosi!!