luni, 25 iunie 2012

Ion Huzău, istoric din dreapta Tisei: "Noi suntem stăpâni aici! Care-i treaba?"

Cum luptă românii din Ucraina pentru păstrarea identităţii

S-au adunat şi au hotărât să schimbe denumirile bolşevice ale străzilor în Creangă, Coșbuc, Eminescu, Ștefan cel Mare şi se opun măririi numărului de ore de limba ucraineană în detrimentul celor de limba română în şcoli. „Aşa, frumuşel, ne-am adunat şi am decis să schimbăm denumirea ziarului din „Maramureşenii” în „Maramureşul istoric”. De ce îl facem? Pentru că românii din Transcarpatia merită acest ziar”, consideră Ion Huzău, fostul redactor-şef al publicaţiei „Maramureşenii” – ziar de limbă română care s-a difuzat în localităţile din dreapta Tisei cu sprijinul autorităţilor ucrainene. Bineînţeles că au fost şi persoane cărora le sta în gât această publicaţie în limba română. Cum şi-au apărat ziarul? Simplu. Maramureşenii găsesc ac de cojoc pentru oricine încearcă să le atace demnitatea. „Aşa sunt maramureşenii. Dacă nu suntem înţeleşi din cuvânt, aplicăm alte metode”, atenţionează Ion Huzău.

Cunoaşte istorie, este direct şi spune lucrurilor pe nume, aşa este Ion Huzău, ziarist şi istoric român.

- Cum a apărut şi de ce nu mai este ziarul „Maramureşenii”?

Iniţial, se numea „Maramureşenii”, un ziar al românilor din Transcarpatia. A existat nouă ani şi acum nu mai este (dezamăgit). Sunt mai multe motive, principalul a fost finanţarea la timp care, întârziind, s-a transformat într-o boală cronică a autorităţilor ucrainene.

În 1999, guvernatorul regiunii noastre care era un bun gospodar pe jumătate român a avut o întâlnire amicală cu prefectul Maramureşului, în cadrul căreia i-a şi propus organizarea unui ziar. După care am fost adunaţi mai mulţi intelectuali din zonă, lingvişti, istorici, şi ni s-a propus să facem un ziar, asigurându-ne că toate cheltuielile vor fi suportate de autorităţile din Rahău şi Teceu. Menţionez că a fost într-o perioadă preelectorală. Deci promisiuni au fost cu carul. În 2001, am scos de sub tipar primul număr pilot, banii i-am scos din buzunarele noastre. De tot, erau vreo 800 de exemplare pe care le-am distribuit pe gratis prin şcoli, grădiniţe etc.

Când ne-am bucurat că au apărut în sfârşit primele finanţări, uite că ne trezim şi cu primele penalizări. Conducerea de atunci, hai să-i spunem deschis, banditească, ne-a băgat în categoria datornicilor şi ne-a tăiat câte 50 la sută din salarii. Aşa e legea în Ucraina.

- Spuneţi că de la început puţinele finanţări care mai erau veneau de la administraţiile mai multor raioane. Până la urmă, a rămas doar Teceu. De ce?

E adevărat, unicii care ne-au mai finanţat au fost cei din administraţia din Teceu. Rahău a uitat de noi. În loc să scriu nişte materiale mai calitative, să particip la diferite întruniri, simpozioane, sunt de meserie istoric, vă daţi seama, trebuia să umblu să caut bani. Am reuşit. Datoria de 44 de mii de grivne a fost achitată. Dar uite că ne pomenim şi cu o amendă. Administraţia de la Teceu ne-a promis că va achita amenda numai în cazul în care vom schimba ziarul, începând cu denumirea acestuia. Se va numi „Maramureşul istoric”. Rămâne acelaşi format, dar va fi finanţat numai şi numai de raionul Teceu. Au acceptat să ne dea banii, dar tot întind treaba. Se pare că şi de astă dată totul face parte din planul „atragerea voturilor”.

- Timp de nouă ani, perioadă în care au apărut mai multe numere de ziar, vi s-a propus să schimbaţi politica editorială?

Sută la sută, dacă aş fi fost de acord cu treaba asta, ziarul ar fi mers strună. Eu niciodată nu am mers strună pentru că noi am abordat acele probleme pe care nu le-a ridicat nici „Luceafărul”. De exemplu, mi s-a propus să fiu ascultător, să scriu de bine despre activitatea administraţiei. Tot ce văd trebuie să fie în culori roz şi să nu văd drumurile desfundate, că la spital se iau bani de la bătrânele, că în şcoală se bagă încetul cu încetul tot mai multă ucraineană, cu toate că şcolile le-am păstrat româneşti, şi asta numai datorită nouă, intelectualilor de aici. Sunt unele lucruri pe care nici nu vi le închipuiţi. Noi am trecut peste ele pentru că suntem unica naţionalitate din Ucraina care nu am scăzut, dar am crescut. Eu consider că s-a făcut o treabă bună pentru că noi asta merităm. Până la urmă, Ucraina îşi permite să declare că apără drepturile minorităţilor.

- Deci ziarul era incomod pentru o anumită categorie de persoane. Se simţeau deranjate de articolele publicate?

Cum să nu? Le explicam că noi suntem majoritari şi s-a terminat povestea. Dacă nu înţeleg, putem să-i convingem şi altfel (îşi netezeşte pumnul). Suntem maramureşeni (zâmbeşte). Am fost, suntem şi vom fi mereu uniţi.

- De ce luptaţi pentru „renaşterea” acestui ziar?

Eu consider că românii merită acest ziar. La noi populaţia românească luptă. Sunt foarte posesivi şi sunt foarte mândri de naţiunea din care fac parte. Mândria maramureşeanului e mai pronunţată pentru că ei se consideră superiori celor care au venit mai târziu. Noi suntem urmaşii dacilor mari. La noi istoria a fost şi continuă să fie implantată din tată în fiu şi pentru asta este nevoie de foarte multă informaţie. Noi în acest ziar tot timpul am dat fragmente din istoria Maramureşului. Am dat şi legăturile moldo-româneşti. Ştiaţi că Bogdan I a întemeiat Moldova actuală, care pe timpuri s-a numit Bogdania? Tot el a fost unul dintre stră-stră-moşii lui Ştefan cel Mare.

- Am observat că aveţi bustul lui Ştefan cel Mare în centrul Slatinei şi o stradă care îi poartă numele.

Da, a fost un eveniment deosebit. Acum un an, am participat la dezvelirea monumentului. Pe undeva este şi strada Ştefan cel Mare. În Slatina am schimbat denumirile la toate străzile, numai că nu le-am pus încă inscripţiile. Erau denumiri bolșevice. Acum sunt Creangă, Eminescu, Coşbuc. Aşa, frumuşel, ne-am adunat şi am hotărât să le schimbăm. Noi suntem stăpâni aici şi care-i treaba?

- Cum vedeţi viitorul ziarului „Maramureşul istoric”? Despre ce vor fi primele articole?

Dacă acum, până la alegeri, nu se va face, nu va mai fi. Deci e clar că e o chestie preelectorală şi vor să se folosească de moment, ca să aibă electoratul de partea lor, luând în calcul că populaţia românească din aceste regiuni e destul de numeroasă. Să zicem, cine nu are nevoie de 14% de electorat? Oricine! Primele articole vor fi pur istorice, dar nu vom uita şi de prezentul care ne doare.

- Şi totuşi ce urmăriţi prin publicaţia destinată românilor din Transcarpatia?

Scopul e unul: păstrarea identităţii noastre româneşti. Aşa le-am şi spus la finanţatori: „Mî budem kaciat’ svoi prava!” (ne vom apăra drepturile). Ei au spus: „horoşo” (bine). Poate asta i-a şi supărat, că am început anume cu asta. Noi scriem, cum se mai spune, „tot ce se vede cu ochii”. Important e să-i deschidem şi să vedem cine suntem. Suntem români, fraţilor!

Tot mai mulţi români în Ucraina

Ion Huzău susţine că numărul românilor din Transcarpatia este în continuă creştere. Despre asta vorbesc şi cifrele. „Până la ultimul recensământ, erau 29 de mii, după ce s-a făcut recensământul, am ajuns până la 32 mii 700 de români curaţi, asta fără să fie luaţi în calcul cei peste cinci mii de vlahi pierduţi prin munţi”, spune Huzău. Istoricul este ferm convins că rezultatele recensământului care se apropie cu paşi repezi vor fi şi mai îmbucurătoare, vor fi şi mai mulţi români.

Legendă:

Ion Huzău, istoric, ziarist, locuitor din satul Slatina, raionul Teceu, regiunea Transcarpatia, Ucraina: „Aşa sunt maramureşenii. Dacă nu suntem înţeleşi din cuvânt, aplicăm alte metode”.

Svetlana Panţa

Jurnal de Chişinău

Niciun comentariu: