sâmbătă, 16 iunie 2012

Biserica salvatoare a Apşei de Jos

În timpul comuniştilor, cărţile, icoanele, tablourile au fost scoase din biserică şi duse la Kiev

Biserica de lemn greco-catolică „Sfântul Nicolae” din Apşa de Jos, raionul Teceu, Transcarpatia, de 450 de ani, dăinuie pe dealul Mănăştiurel, ocrotind localitatea românească de rele. A trecut prin războaie, clopotele i-au fost topite pentru tunuri, i-au fost luate icoanele şi cărţile şi duse la Kiev. Cu toate acestea, este un loc în care în fiecare duminică se adună oamenii pentru a ridica o rugăciune către ceruri.

Marina LIŢA

Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Vasile” din Apşa de Jos este una din cele mai vechi din împrejurimi. „A fost ridicată în 1561, pe dealul Mănăştiurel, adică loc de mănăstire. Şi nu întâmplător, aici a fost o mănăstire ortodoxă, cu hramul „Sfântul Vasile cel Mare”, distrusă de vitregiile timpului”, povesteşte Ion Botoş, preşedintele asociaţiei „Dacia”, care a acceptat să ne fie ghid pentru jumătate de zi.

Monumentul de patrimoniu construit în stil maramureşean aparţine bisericii greco-catolice. A fost construită în 1561 şi a funcţionat până în 1947, când a fost închisă de către sovietici. A fost redeschisă în 1990. În 2000, a fost restaurată şi resfinţită cu hramul „Sfântul Nicolae”.

Două tabere

Ion Botoş pune mâna pe clanţă, se aude un scârţâit, intrăm în curtea bisericii. Urcăm pe cărăruşa care duce spre lăcaşul cu patru turnuleţe. Un bătrân mânuieşte coasa, culcând la pământ iarba până la brâu. „Mulţumim. Poftim de ne ajutaţi, avem nevoie de ajutor. Găsim şi coase pentru voi”, răspunde zâmbind bărbatul la urarea noastră „Doamne-ajută”.

„Aceştia-s pocăiţi?”, glumeşte un alt bătrân privind curios din grădină. „Pocăiţii sunt Martorii lui Iehova. Este singura comunitate religioasă pe care nu o acceptă oamenii trecuţi de o vârstă din localitate”, explică Botoş.

Pe dealul care duce spre biserică era odată un cimitir distrus de sovietici. „Aici, unde călcăm noi, au fost morminte, s-ar putea să călcăm chiar pe ele”, spune trist Ion Botoş.

Au făcut tunuri din clopote

Ghidul nostru comunică faptul că, potrivit legendei, la construcţia bisericii a ajutat familia Filip sau Filipeni din localitate. „Nu mai sunt Filipeni la noi în sat. În acea perioadă, satul s-a împărţit în două tabere. O parte din locuitori voia ca biserica să fie ridicată pe dealul Mohoriţei, iar cealaltă, aici, unde se află acum”, spune bărbatul.

Construită pe colina care domină împrejurimile, biserica este ridicată pe tălpi groase din stejar. Ceea ce o deosebeşte de bisericile din alte părţi este turnul-clopotniţă ridicat deasupra pronaosului. De o înălţime conside­rabilă, el ţâşneşte deasupra acoperişului imitând turnul de catedrală gotică.

Un aer exotic

O ornamentaţie sculpturală variată, lucrată cu îndemânare, îmbracă capetele grinzilor care susţin acoperişul, stâlpii şi pridvorul, chenarele uşilor (portalurile) şi ferestrele, nervurile bolţilor (imitând pe cele de piatră ale bisericilor gotice) cu crestături minunate şi motive populare vechi. Ion Botoş susţine că s-a făcut tot posibilul ca locaşul cu patru turnuleţe să fie păstat aşa cum a fost ridicat.

„Acoperişul din lemn a fost reparat pe banii localnicilor. Au fost schimbate uşa şi geamurile pe care le-au făcut mai mari ca să intre mai multă lumină în biserică. Clopotele au fost date jos de unguri, le-au topit pentru tunuri. În timpul comuniştilor, cărţile, icoanele, tablourile au fost scoase din biserică şi duse la Kiev. Nu au mai fost returnate”, relatează trist Botoş.

Copilăria folcloristului Mihai Pop

Spune că, pe lângă faptul că este un monument cu care se mândresc, mai este şi locul unde a copilărit folcloristul Mihai Pop. „S-a născut în Apşa de Jos. Tatăl său a fost preot la noi în sat. Este una din personalităţile cu care se mândreşte localitatea noastră”, spune bărbatul.

Botoş mai menţionează că preotul care slujeşte „este din Satul Mare, România. Este un om bun, face mult pentru parohie. Slujbele se oficiază doar în română la noi în sat. Fie că vorbim de enoriaşii greco-catolici, fie că de cei ortodocşi, e logic să fie aşa pentru că 90% din locuitorii Apşei de Jos sunt români”.

Jurnal de Chişinău

Niciun comentariu: