vineri, 27 aprilie 2012

Cum am fost declarat persona non grata în Ucraina

Serviciul de Securitate al Ucrainei a decis să nu-mi mai permită să merg acasă, în Maramureşul de peste Tisa, pentru a-mi vedea familia, neamurile şi prietenii, până la 24 ianuarie 2017.

În urmă cu o săptămână (21 aprilie 2012), am avut ocazia să merg în Maramureşul din dreapta Tisei, cu un grup de prieteni care nu mai fuseseră niciodată în zona respectivă. După un drum lung prin ţară, am ajuns, într-un final, la Sighetu Marmaţiei, de unde urma să traversăm Podul Istoric, pentru a ne îndrepta spre Slatina, în Ucraina. Odată ajunşi la Punctul de Trecere a Frontierei Slatina, am prezentat paşapoartele vameşilor ucraineni şi urma să primim ''undă verde'' pentru a putea trece graniţa. Numai că, după aproape 45 de minute de aşteptare, timp în care numele noastre erau supuse procedurii de introducere în baza de date, un reprezentant al PTF Slatina mi-a comunicat că am interdicţie de a intra în Ucraina, începând cu data de 24 ianuarie 2012 şi până la 24 ianuarie 2017. În documentul primit de la vameşii ucraineni (care au dat dovadă de o amabilitate rar întâlnită în rândul funcţionarilor), se menţionează doar că decizia prin care cetăţeanului român Dan Sergiu i se interzice accesul în Ucraina aparţine Serviciului de Securitate de la Kiev şi că aceasta poate fi atacată în instanţă (procedură care nu o şi anulează). Motivele unui astfel de abuz, nedemn pentru secolul în care trăim, urma să le aflu de la/prin Ambasada Ucrainei la Bucureşti. Am făcut cale întoarsă spre Sighet, de unde am luat trenul spre Bucureşti. Odată ajuns la Ambasada ucraineană de pe Bulevardul Aviatorilor din capitală, am aflat că cei de la Securitatea ucraineană sunt singurii care, dacă vor, pot să-mi explice de ce nu mi se mai permite să intru în Ucraina.

Interdicţia de a intra pe teritoriul unui stat se aplică, de regulă, în cazul în care o persoană reprezintă o ameninţare pentru securitatea ţării. Prin urmare, nu reuşesc să înţeleg pe ce s-au bazat autorităţile ucrainene atunci când au decis că nu mai am voie să-mi vizitez localitatea şi casa în care am crescut... Toate acţiunile pe care le-am întreprins de-a lungul timpului au fost publice, transparente şi nu ştiu să fi încălcat vreo lege, ucraineană sau românească, în afară de cea care nu-mi permite să călătoresc fără bilet cu mijloacele de transport în comun. Recunosc, am circulat de două ori fără bilet, dar am plătit amenda.

Şi dacă tot nu am încălcat nicio lege, gândul nu poate să-mi sară decât la activităţile pe care le-am desfăşurat în ultimii ani - activităţi care vizau păstrarea identităţii româneşti acolo unde există etnici români, respectând cu stricteţe legile ţării în care aceştia locuiesc. Deşi această promovare a românităţii s-a făcut întotdeauna respectând legile Ucrainei, se pare că autorităţile de la Kiev au considerat că toate aceste acţiuni contravin "normelor" ucrainene (cunoaştem astfel de abuzuri în regiuni precum Odesa sau Cernăuţi şi, nu în ultimul rând, Valea Timocului). Nu-mi rămâne decât să aştept ca Serviciul de Securitate al Ucrainei să-mi răspundă la scrisoarea în care solicit să-mi fie comunicate motivele care stau la baza acestei interdicţii şi ca instituţiile statului român să-şi facă datoria şi să ceară, la rândul lor, explicaţii în acest sens.

Iar dacă acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc doar pentru faptul că sunt român, îl voi plăti. Sunt gata oricând să plătesc un preţ şi mai mare, pentru că nimeni nu poate şi nu are voie să-mi fure identitatea românească.

***

Як мене оголосили персоною нон-ґрата в Україні

Служба Безпеки України вирішила більш не дозволити мені їхати додому, у Мараморош що за Тисою (Закарпатська область), щоб бачити сім’ю, родичів, друзів до 24 січня 2017.

Тиждень тому (21 квітня 2012), мав нагоду поїхати в Мараморош що на правому березі Тиси, разом з друзями , які раніше жодного разу не бували у цієї зоні. Після довгої дорозі по країні ми доїхали нарешті в Сігеті Мармації, де мали проходити через Історичний Міст щоб прямувати до Солотвина що на Україні.

Доїхавши до Митниці Солотвина ми пред’явили свої паспорти українським митникам і стали чекати дозволу переїхати кордон. Але за 45 хвилин, час в який наші прізвищі були включені до бази даних, представник Пункту Переходу Кордону Солотвина довів до мого відома що маю заборону на вхід в Україну починаючи з 24 січня 2012 по 24 січня 2017.

В документі що мені далі українські митники (які до речи показали ввічливість яку рідко зустрінеш серед посадовців) написано лише що рішення за яким румунському громадянину Дан Сержіу заборонено вхід в Україну належить Служби Безпеки України і воно може бути оскаржене в судовому процеси (процедура яка її не може анулювати).

Причини такого зловживання, негідного для віку у якому ми живемо , я мав з’ясувати в Посольстві України в Бухаресті. Але в українському Посольстві мені казали що лиш Українська Безпека може, якщо хоче, роз’яснити чому мені заборонений вхід в Україну.

Заборона входу на території одної держави ставиться, як правило, людини яка є небезпечною для цієї держави. Тому я ніяк не розумію на якій підставі вирішили українські службовці заборонити мені поїхати в село у якому я народився і ріс. Всі мої дії на протязі часу були публічні, прозорі і мені не відомо щоб колись я би порушув жодний українській або румунській закон, окрім той що забороняє безбілетний проїзд у громадянському транспорті. Я признаю, що двічі проїхав без білета, але заплатив штраф.

І якщо я не порушив жодного закону, то майже іде мова про заходи які я провів в останні роки – заходи, які мали мету збереження румунської ідентичності там де існують румуни, сурово поважаючи закони держави де вони живуть. Незважаючи на те що все було проведено завжди згідно законам України і поважаючи українські закони, в Кіїв вирішили що мои дії не спiвпадають з українськими "нормами" (знайомі таки зловживання у таких областях як Черновци, Одеса, та в Сербії, в Валя Тимокулуй).

Я чекатеме на вiдповiдь СБУ на мiй лист в якому, сподiваюсь, висловить причини i сподiваюсь що заклади румунської держави в свою чергу виконуватимуть свої обовязки та вимагатимуть роз'яснення.

Але якщо iнтердикція є цiна яку я маю заплатити лише за те що я румун, я заплачу iї. Я готов платити i бiльше, тому що нiхто не може i не має право красте в мене мою румунську ідентичность.

***

COMMENT J′AI ÉTÉ DECLARÉ PERSONA NON-GRATA EN UKRAINE

Les Services de Securité de l′Ukraine ont decidé de ne me pas permettre d′aller chez moi, dans le Maramureș - une région qui se trouve sur la rive droite de la Tisza (UKRAINE) - pour revoir ma famille, mes parents et mes amis, jusqu′au 24 janvier 2017.
Il y a une semaine (21.04.2012), j′ai eu l′occasion d′aller dans le Maramureș avec un groupe d′amis qui n′avaient jamais été dans la zone mentionnée. Après un long chemin á travers du pays nous sommes arrivés, enfin, á Sighetu-Marmației où on devait traverser Le Pont Historique pour nous diriger vers Slatina, une loccalité située en Ukraine. Quand nous sommes arrivés au point de passage frontalier Slatina nous avons presenté les passeports aux douanniers ukrainiens et on devait recevoir ″feu vert″ pour traverser la frontière. Mais, après environ 45 minutes d′attente, pendant que nos documents étaient verifiés, un représentant PTF Slatina m′a informé que j′ai un interdiction d′entrer en Ukraine, en commençant de 24 janvier 2012 jusqu′au 24 janvier 2017. Dans le document que j′ai reçu de la part des douanniers ukrainiens (qui ont été d′une amabilité rarement rencontrée parmi les fonctionnaires) on mentionne que la décision par laquelle on interdit au citoyen roumain Dan Sergiu d′entrer en Ukraine appartient au Services de Securités de Kiev et que cette décision peut être attaquée au tribunal (une procedure qui ne l′annule pas). Les raisons d′un tel abus, indigne pour notre siècle, j′avais les apprendre a L'Ambassade de l′Ukraine de Bucarest.

Je suis revenu á Sighet, d′où j′ai pris le train pour Bucarest. Quand j′ai été a L′Ambassade ukrainienne ( rue Aviatorilor) de la capitale roumaine, j′ai appris que seulement les Services de Securités ukrainienes, s′ils veulent, peuvent m′expliquer pourquoi je n′ ai pas la permission d′entrer dans mon pays natale, Ukraine.

L′interdiction d′entrer sur le territoire d′un état s′applique, en principe, dans le cas d′une personne qui répresente une menace pour la securité du pays. En conséquence, je ne réussis pas comprendre quelles sont les raisons qui ont déterminé les autorités ukrainiennes de décider que moi je n′ai pas la permission de visiter la loccalité et la maison natale... Toutes les actions que j′ai entrepris au long des années ont été publiques, transparentes, et je ne crois pas que j′ai violé une seule loi, ukrainienne ou roumaine, á l′éxception de celle qui ne me permet pas de voyager sans billet sur les lignes de transports en commun. Oui, je dois reconnaître: j′ai voyagé sans billets, deux fois, mais j′ai payé l′amende.

Et, dans cette situation, si je n′ai violé aucune loi, je pense aux activités que j′ai engagé dans les dernières années, des activités qui avaient comme seul but la conservation de l′identité roumaine dans les zones où habitent des ethniques roumains, en respectant strictement les lois du pays où ceux-ci mènent leur vie. Bien que cette promotion de l′ésprit roumain a été faite toujours au respect des lois de l′Ukraine, on semble que les autorités de Kiev ont considéré que toutes mes actions contraviennent ″aux règles″ ukrainiennes (des abus ont èté enrergistrés dans des autres régions comme Odessa ou Cernăuți - Ukraine et, aussi, Valea Timocului - Serbie).

Maintenat, ne me reste autre chose a faire que j′attendre que les Services de Securité de l′Ukraine me repondent a la lettre où je sollicite connaître les raisons qui ont conduit a cette interdiction et que les institutios de l′état roumain fassent leur devoir et de solliciter, á leur tour, des explications en ce qui concerne cette décision.

Si celui-ci soit le prix que je dois payer seulement pour le fait que je suis roumain, je le payerai.
Je suis toujours prêt de payer un prix encore plus élevé parce′que personne ne peut et n′a pas le droit me voler l′identité roumaine.

***

How I've been declared persona non grata in Ukraine


The Security Service of Ukraine has decided not to allow me to go home, in Maramures - the region on the right bank of the Tisza river (Zakarpattia oblast) - to see my family, my relatives and friends, until January 24th 2017.

A week ago (April 21st 2012), I had the opportunity to go to Maramures with some friends who had never been there before. At the end of a long trip through Romania, we finally got to Sighetu Marmatiei (north-western Romania), from where we were supposed to cross The Historical Bridge, in order to head towards Slatina, in Ukraine. Once we got to the border checkpoint in Slatina, we gave our documents to the Ukrainian border officers and we waited for the "green light" to cross the border. After a 45 minutes wait, while our names were introduced into the data base, a representative of the Slatina border checkpoint told me I was not allowed to cross into Ukraine, from January 24th 2012, until January 24th , 2017. The document I received from the Ukrainian officers (who showed an unusual kindness), only indicates that a decision according to which the Romanian citizen Dan Sergiu is denied access in Ukraine belongs to the Kiev Security Service and that it can be legally challenged (a procedure which does not invalidate the decision). I went to find out the reasons of this abuse, not fit for the century we live in, from the Ukrainian embassy in Bucharest. I returned to Sighet and went to Bucharest, by train. When I got to the Ukrainian embassy on the Aviatorilor Boulevard, in the Romanian capital, I found out that only The Security Service of Ukraine could, if it will, explain why I can't go inside Ukraine.

The interdiction to enter a country's territory usually occurs when someone represents a threat for that country's security. Therefore, I can't understand what the Ukrainian officials' reason was when they decided not to allow me to visit the town and house I was brought up in. Everything I ever did was public, transparent and, to my knowledge, I never broke any Ukrainian or Romanian law, except when I used public transportation without buying a ticket. I admit, I traveled twice without a ticket, but I payed my fee.

So, if I haven't broken any law, I can't think of anything else than my activities over the last years - activities which focused on maintaining the Romanian identity in the places where ethnic Romanians live, strictly respecting the laws of the country they live in. Although this furtherance of the Romanian spirit was always done within the limits of the Ukrainian law, apparently the authorities in Kiev considered that all these actions contravene with the Ukrainian "rules" ( the abuses in regions such as Odessa , Cernatuti and Valea Timocului are known). All I can do now is wait for The Security Service of Ukraine to answer my letter, in which I ask to be told about the reasons of this prohibition, and that the Romanian institutions do their job and ask for explanations.

If this is the price I have to pay for being Romanian, I will pay it. I am ready to pay a higher price, because no one can and no one is allowed to steal my Romanian identity.

6 comentarii:

Szasz Sebes Paul spunea...

Nasol rau de tot

Anonim spunea...

Sergiu bravo pentru articol!!!Nu hi suparat,ca daca nu poti ini tu,neom duce noi la tine.Si oricum neom vedea!Hi tare frate!

mariusmioc spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Cristi D spunea...

Tin minte, Dane, cand ai apelat la mine sa te ajut cu o donatie de reviste religioase, undeva prin 2010. Ti-am spus atunci ca e riscant sa trimit publicatii in Ucraina, pentru ca au mai fost situatii cand acestea au fost confiscate de autoritatile ucrainiene. Tu, insa, ai zis ca nu te intereseaza acel 'pericol', atata timp cat trimiterea acestor carti nu incalca legile Ucrainei. Cartile au ajuns cu bine si am fost placut surprins cand am primit un mesaj de dincolo de Tisa, un mesaj de multumire din partea unor profesori.Sunteti minunati.

Vasi spunea...

Nu te lasam,pretine. Daca traba iesim si in strada,ase ceva nu trebe sa se intample. Esti printre putinii de la noi care chiar face ceva pentru zona nostra.Haideti, oameni buni sa dam de veste sa se auda ca exista astfel de porcarii facute de ucraineni, sarbi sau mai stiu eu ce alte neamuri.

Anonim spunea...

Nu esti singur... sunt mulţi cei care te susţin