miercuri, 14 decembrie 2011

Maramureșenii din dreapta Tisei care ne-au unit

Sfârșitul săptămânii care a trecut mi-a adus bucuria de a revedea o mulțime de oameni pe care îi cunosc demult. Și care ar fi putut fi prilejul ce mai potrivit, dacă nu o seară tradițională cu muzică, dansuri și, desigur, de-ale gurii multe și de toate, toate servite cu mai multe feluri de tării serioase, dar și șugubețe?

Am redescoperit cu ocazia asta că dansurile maramureșene sunt la fel de frumoase jucate în Sighet, precum sunt și în centrul Bucureștiului, iar săriturile la fel de zgomotoase pe podea de casă de țară, precum sunt și pe podea de monument arhitectural de oraș. Şi țuica, fie pe iarbă, fie la masă, tot cea mai bună tărie rămâne. Şi nu-mi mai trebuiesc încă 100 de ani nici vodka rușilor, nici whiskey-ul scoțienilor și nici sake-ul japonezilor. Noi să fim sănătoși.

N-ar fi pentru prima dată când ne adunăm cu toții la asemenea acțiuni, chiar dacă au loc mult prea rar. Pentru prima dată, însă, am participat la o reuniune a românilor organizată de niște maramureșeni falnici din dreapta Tisei, mai precis de Clubul Maramureșenilor din Dreapta Tisei.

Ne-am pomenit, așadar, pentru mai multe ore de-a rândul, câteva zeci de români "de la Nistru pân’dincolo de Tisa", sub același clop de Maramu, bucurându-ne de toate cele enunțate mai sus, iar pe de-asupra de o grămadă de amintiri și, mai presus de toate, cu o droaie de planuri. Cine mai crede că românii maramureșeni, moldoveni, olteni, ardeleni, munteni, dobrogeni și așa mai departe, au mai multe de împărțit decât de împărtășit, ar fi trebuit să participe și el la seara maramureșeană organizată de prieteni noștri din nord-vestul Țării. Atunci când fiecare dintre noi știe și de președintele neales, și de pericolul venirii în fruntea statului a unei mancurte iresponsabile, de schemele regenerative ale unui sistem numit comunist, iar acum democrat, dar și de criza identitară, economică, constituțională și de alte feluri, nu prea mai contează ce grai al limbii române vorbești și ce fel de relief ți-a împrejmuit casa părintească. Dar asta nu vor s-o vadă toți. Unii se tem, iar pentru a nu se mai teme, trebuie să cunoască, să ne cunoască și să se cunoască.

Avem atâtea planuri și acțiuni de inițiat și de dus la bun sfârșit, încât vrem-nu-vrem, tot împreună vom ajunge să ne vedem de treburi. Așa se face și se face bine.

Tudor Cojocariu

Sursa: www.tudorcojocari.wordpress.com

Niciun comentariu: