luni, 22 februarie 2010

Românii din Poroscovo, studiaţi de austrieci

Dr. Ion Botoş, preşedintele Uniunii Regionale „Dacia” a Românilor dinTranscarpatia, a primit o invitaţie din partea prof. Gheorghe Axin din Viena, de a participa timp de 3 zile, la Poroscovo la întâlnirea cu românii volohi, profesori de la Ujgorod şi cercetătorii austrieci interesaţi de această comunitate renumită pe vremea Imperiului Austro-ungar, în toate teritoriile acestuia.
„Dacia” are de 2 ani preşedinte al Filialei din Poroscovo pe Vasile Horvat, român voloh din partea locului, unde vor ajunge azi şi reprezentanţi din România.
Comunitatea românilor din Poroscovo numără 1600 de persoane, din care 350 sunt copii. Uitaţi de zeci de ani sau de secole, volohii
s-au declarat ca atare, deşi vorbesc limba română şi au obiceiuri ca ale noastre - afirmă Ion Botoş.

„Când l-am vizitat prima dată la ei acasă, am avut impresia că mă aflu în Apşa de Jos, aşa cum arăta comuna mea natală, în urmă cu 50-60 de ani”. Poroscovo este situat la 200 kilometri de Slatina, în raionul Perecin din Transcarpatia. Românii din Poroscovo trăiesc compact la marginea localităţii montane, unde, de o vreme, s-a instalat un post de Miliţie, pe motiv că volohii, denumiţi şi ţigani albi, s-ar ocupa de furtişaguri. Ei sunt săraci, cu mulţi copii, chiar şi 11, la o familie. Autorităţile se tem că în câţiva ani, românii vor fi majoritari în Poroscovo. În ultima vreme, în presa ucraineană, chiar au apărut câteva texte negative la adresa acestei comunităţi răspândite în 13 aşezări ale raionului şi împrejurimi. În secolele trecute, volohii erau înregimentaţi în detaşamentele miliare, care păzeau cetăţile din zonă, până la Sambor şi Lviv. Ei sunt pomeniţi şi în Diplomele vechi, de Cancelarie. Recent, Biserica Baptistă Română s-a arătat interesată de această comunitate şi va înălţa case de rugăciuni în zonă.

Ion Botoş va dona cărţi şi cadouri pentru copii şi va prezenta noul număr al publicaţiei în limba română „Apşa”, unde este redactor şef, mensual tipărit color, la Sighet.

Autor: Florentin NĂSUI

Sursa: Graiul.ro

Articol preluat de pe www.SIGHET-ONLINE.ro

joi, 18 februarie 2010

Plăiuţ-Ucraina. În satul românesc de munte, Grigore Vieru rămâne în frunte



La una din ediţiile Festivalului „Mărţişorul” de la Biserica Albă, am remarcat grupul artistic al elevilor din Plăiuţ, care au recitat şi cântat într-o română perfectă, deşi satul românesc se află izolat, la vreo 20 de kilometri de Tisa, râul de frontieră care, după 1945, a despărţit copiii de părinţi sau fraţii de fraţi.

Abia la prima ediţie a Zilei Satului, în octombrie anul trecut, am descins în satul românesc ce aparţine de comuna Apşiţa, localitate populată în întregime de ucraineni.

A doua oară, am fost în satul cu 7 uliţe, zilele trecute .

De la Slatina până la Plăiuţ sunt 30 de kilometri pe o şosea bună, pe care circulaţia s-a desfăşurat normal, deşi am prins pe 14 ianuarie o zi autentică de iarnă, cu polei şi omăt proaspăt de 30 de centimetri, cu un peisaj mirific, desprins din basmele copilăriei.

Pe drum, mi-am amintit de legenda satului, povestită de prof. Nuţu Dan, directorul Şcolii româneşti de gradul 1-3.

Prin secolul XV, 7 fraţi români din Apşa de Mijloc au primit moştenire un teritoriu întins pe 7 văi. Doi dintre ei şi-au luat neveste din localitatea Iapa , azi cartier al Sighetului, situată la o zi lumină cu calul.

Azi, toţi cei 800 de locuitori ce trăiesc în 210 case faine sunt români. Inclusiv o parte dintre locuitorii Apşiţei sunt la origine români, chiar dacă ei nu ştiu o boabă româneşte.

Pe cele 7 văi sunt tot atâtea uliţe, fiecare în lungime de 4 kilometri, adică satul se întinde pe o suprafaţă la fel de mare ca a municipiului Sighetu Marmaţiei, aşezare pe care mulţi români de aici nu au vizitat-o, întrucât nu au paşaport! Acesta costă 100 de dolari plus tot atâta viza şi drumul la Cernăuţi. Profesorii de limba şi literatura română s-au lamentat că din această cauză, ei nu au vizitat niciodată România!

Împreună cu poetul Vasile Muste, directorul Casei de Cultură Sighetu Marmaţiei şi dr. Ion Botoş, preşedintele Uniunii Regionale „Dacia” a Românilor din Transcarpatia, principalul organizator al primei ediţii a Festivalului literar „Grigore Vieru”am intrat în sala profesorală a Şcolii din Plăiuţ. Cadrele didactice , toate, s-au ridicat în picioare, salutându-ne. Directorul Nuţu Dan a făcut oficiile de gazdă. Ion Botoş, redactor şef al publicaţiei „Apşa”,dar şi colaborator al Radio Sighet, a pus pe bandă un interviu radiofonic cu Grigore Vieru realizat de Dorel. Todea. Vasile Muste a donat 30 de volume de poezie din creaţia sa şi a prezentat ultima carte a lui Grigore Vieru, pe care marele poet şi academician român i-a dat un autograf cu dedicaţie la Sighet, cu două luni înainte de tragica sa dispariţie. Atât cadrelor didactice, cât şi elevilor, mai târziu, Vasile Muste le-a relatat despre vizita în Maramureşul istoric şi convorbirile cu Grigore Vieru.

Semnatarul acestor rânduri le-a vorbit plăiuţenilor despre „Graiul Maramureşului”, iar Ion Botoş i-a informat pe dascăli că la vară ,câţiva copii din Plăiuţ vor fi trimişi în tabără pe litoralul românesc şi a donat cărţi din partea Consulatului General al României la Cernăuţi şi a Bibliotecii Judeţene „Petru Dulfu” din Baia Mare.

În cadru festiv, tot preşedintele Botoş a înmânat din partea Consulatului Diplome de excelenţă directorului Şcolii şi directorul Casei de Cultură din Plăiuţ, co-organizatori ai manifestărilor. Domnia sa a înmânat şi diplome şi cadouri din partea „Uniunii Dacia” celor 70 de copii din clasele I-XI angrenaţi în această manifestare de suflet, la care cu emoţie şi talent elevii au recitat zeci de poezii şi au interpretat numeroase cântece scrise de „ regele poeziei pentru copiii români născuţi dincolo de hotarele ţării” ,Grigore Vieru, poet studiat în şcolile româneşti din Transcarpatia încă de pe vremea când dascălii de azi, cu studii universitare la Chişinău, erau elevi.

Grigore Vieru era şi este la loc de cinste alături de Eminescu, Creangă, Coşbuc, Sadoveanu Slavici, Alecsandri.
Poeţi şi scriitori români despre care elevii de astăzi învaţă doar după fragmentele din manualele şcolare, cu portrete timbru sau deloc. Profesorii i-au rugat pe delegaţii din România să le trimită portretele literaţilor români studiaţi în şcoală, dar şi opera integrală a acestora.

Festivalul a fost deschis de Nuţu Dan, pe scena Casei de Cultură.
A fost prezentată biografia şi opera celui omagiat, pe care vorbitorul l-a cunoscut personal, în 1975, la Orhei. Domnia sa a trecut în revistă creaţia lui Grigore Vieru”Abecedarele sunt pline de poeziile sale. Vieru a fost un om vesel. El şi-a iubit limba maternă, mama,colegii, a iubit copiii şi tineretul . El a fost şi rămâne Luceafărul poeziei pentru copii. El a fost veşnic tânăr la suflet. Creaţia lui am iubit-o din copilărie, o iubesc şi o voi iubi întotdeauna”.

Adresându-se celor din stânga Tisei, directorul a mai adăugat: „Dacă vreţi să nu fim deznaţionalizaţi, veniţi mai des la noi. Vizitaţi-ne şi ascultaţi-ne, precum şi noi vă ascultăm ca pe nişte modele care vorbesc limba literară română, care cunosc vechile tradiţii şi obiceiuri româneşti. Menirea dumneavoastră este să ne corectaţi, dacă greşim”.

Ion Botoş a explicat de ce acest festival la Plăiuţ, satul pe care vrea să-l scoată din anonimat.

Preţ de două ore, am asistat la un recital de poezie şi cântece răscolite din întreaga creaţie a celui omagiat De la poeziile copilăriei, la cele e dragoste, de la poezia militantă la cele dedicate Mamei, Grigore Vieru a fost rostit de minunaţii elevi traşi la şpiţ ori echipaţi în uniforma şcolară.

Învăţătorii şi profesorii de română care au realizat decupajul regizoral: Aurica Dan, Niţa Şuşca, Ana Tânţaş, Lilia Vlad, Maria Pipceac, Elena Şiman, Ileana Procopici şi Nuţu Dan. Regia tehnică a fost asigurată de pedagogul şcolii.

Încăperea mică,fără acustică, fără sonorizare a fost,totuşi, primitoare.

Cu Nuţu Pipceac, directorul Casei de Cultură din Plăiuţ, ne-adus şi până la pârtia de schi, de 500 e metri, la poalele muntelui Apeţka, cu vârful de1.500 metri. Deşi eram în plin sezon, Vasalie Şiman , proprietarul pârtiei şi al pensiunii cu 60 de locuri de cazare era dus la lucru...în Italia! De pensiune se ocupa soţia, care povestea că zăpadă a căzut cât pentru toată iarna într-o zi şi o noapte. Adică, până în 13 februarie, schiorii nu au prea avut pe ce aluneca pe pârtia cu teleschi de 1.000 metri. Cazarea şi 3 mese pe zi costă aici în jur de 80 lei.

Ghidul nostru Nuţu, îşi amintea pe drum de armata care a făcut-o în timpul URSS. Doi ani a fost soldat gardian la un batalion disciplinar,cum ziceam noi. Numai că el a fost la o divizie, cu 10 mii de militari din tot URSS-ul, trimişi spre reeducare taman în Mongolia! De acolo, Nuţu a venit o singură dată acasă, 12.500 kilometri. Cu avionul a făcut dus-întors 3 zile. Cu trenul, ar fi făcut 14 zile. La unitatea disciplinară din Mongolia, regimul era pentru toţi la fel. Un căprar idiot, imbecilizat, l-a lovit odată pe Nuţu atât de puternic, încât a zăcut 3 luni la recuperare!A fost lovit pentru că nu s-a deplasat în pas alergător prin unitate. De ceea, pentru a nu le fi pecleşiţi feciorii, prin anii 80, 90, românii din dreapta Tisei preferau să dea şpagă 2-3 mii de dolari, pentru a nu le fi luaţi copiii în cătane. Mulţi dintre cei încorporaţi au fost trimişi în Afganistan sau Cecenia, de unde s-au întors …împachetaţi!

În ultimii 20 de ani, în dreapta Tisei am aflat multe istorisiri cutremurătoare. Acolo, fiecare om are povestea sa.
Inclusiv medicul Ion Botoş a lucrat fizic în tinereţe, în Siberia. Povestea lui şi a altora o veţi afla în alte scrieri.

Oaspeţii din stânga Tisei şi cadrele didactice din Plăiuţ au fost invitaţii dlui Botoş la un dineu de lucru la pensiunea „Loredana” ai cărei patroni au rudenii apropiate la Iapa şi Sarasău. Acolo au continuat discuţiile.

La următoarele ediţii vor fi invitaţi mai mulţi poeţi din stânga şi dreapta Tisei. Şcoala are 127 de elevi şi 22 cadre didactice. Mulţi plăiuţeni sunt constructori. Câţiva conduc afaceri în Cehia, sau Rusia. Aici , la Plăiuţ, se vorbeşte foarte bine limba română, dar şi limba oficială,ucraineana, de către tânăra generaţie, dar şi de către ceilalţi români, care au învăţat ucraineana de la vecini. Cei de vârsta a doua sau a treia vorbesc foarte bine şi rusa, limba oficială până în 1991.

S-a profilat conturul viitoarelor ediţii ale manifestărilor „Grigore Vieru”, s-au spus legende şi bancuri şi s-a toastat frecvent, un bun obicei preluat de la ruşi şi de la ucraineni, semn că buna convieţuire între etnii duce la civilizaţie , la progres şi la PACE.

Autor: Florentin NĂSUI

Sursa: www.Graiul.ro

Articol preluat de pe www.sighet-online.ro

miercuri, 17 februarie 2010

Ziarele romanesti, strivite de indolenta Kievului


* In Ucraina, daca e vorba de romani, 0 este egal cu 5 milioane de RON. In timp ce autoritatile romanesti investesc un puhoi de bani in actiunile ucrainenilor din Romania, ziarele romanesti din Ucraina sunt la un pas de inchidere sau supravietuiesc datorita unui «colac de salvare» aruncat tot din tara noastra.
In ciuda vrafului de tratate bilaterale si de cooperare incheiate intre Romania si Ucraina, a drepturilor garante de Constitutie ori de documentele europene, drepturile romanilor din dreapta Tisei sunt calcate in picioare de cizma Kievului. Teoretic, pe baza acestor tratate, finantarea si sprijinul acordat de autoritati ar trebui sa fie facute pe baza de paritate: Statul roman finanteaza activitatile ucrainenilor din Romania, iar cel ucrainean pe cele ale romanilor de dincolo de Tisa. Numai ca, in timp ce ucrainenii din Romania au primit printr-o Hotarare de Guvern peste 5 milioane de RON pentru diverse actiuni de anul trecut, in care intra inclusiv sustinerea ziarelor ucrainene din Romania, romanii de dincolo de granita primesc bani cu taraita sau deloc din partea statului ucrainean.

Publicatia romanilor din Transcarpatia, „Maramuresenii”, e in moarte clinica de ani buni. Iar in acest an se pare ca isi va «da duhul». Redactorul sef al publicatiei, Ion Huzau, spune ca in 2009 a scos 21 de numere din publicatie, dar finantare a primit doar pentru patru luni. Sustinerea financiara a ziarului ar trebui asigurata de trei administratii raionale, care insa arunca pisica de la un unul la altul. Huzau a pierdut sirul restantelor si din cauza intarzierilor a avut tot el de suferit. Statul care nu i-a platit salariu a pretins in schimb impozite si taxe si nu s-a sfiit sa recurga la executari silite. Acum Huzau spune ca asteapta pensia si odata cu ea va renunta la «Maramuresenii»: « Astept inca 11 luni, cate mi-au ramas pana la pensie si pe urma uit de acest ziar. Imi fac ziar independent. Finantarea a fost la fel ca in anii precedenti, poate chiar mai rau. Am primit bani doar pentru 4 luni in 2009. In momentul de fata nu stim care va fi soarta noastra in viitor. Este posibil ca anul acesta sa nu primim nimic. Plus ca nu se stie nici ce pensie voi avea. Cred ca va fi minimala. Dar pe urma ma voi tine de capul celor care trebuia sa ne finanteze. Inca nu stim ce vom face, dar ne-am gandit sa-i dam in judecata. Trebuie sa ma consult cu specialisti in domeniu sa-mi recuperez banii care mi se cuveneau. Este o aventura intreaga, iar in statul asta surprizele sunt la fiecare pas. Nu m-as mira sa nu-mi accepte cererea prin care ii voi da in judecata. Noi trebuie sa primim finantare din 3 directii. Dar numai Teacev-ul ne-a dat un procent foarte mic si in rest nimic. De la Teacev avem pentru 4 luni, iar Rahiv si Ujgorod-ul nu au dat nimic. Pur si simplu isi bat joc de noi. Isi bat joc de mine. Nu voi avea pensie ca slujbas al statului, ca de obicei pensiile la acestia sunt mari. Eu voi avea precis o pensie minimala. Practic, voi fi ca si cei care n-au muncit”.

Desi, teoretic, se afla sub „tutela” statului, oricum Huzau a scos ziarul tot prin forte proprii. De la drumuri la tipografie, la costurile de tehnoredactare, Huzau a achitat din buzunarul propriu multe cheltuieli: „banii pe care i-am primit nu i-am putut folosi numai pentru salarii, pentru ca a trebuit platit si tiparul. Am facut tot ce am putut sa pot scoate cele 21 de numere, ca altfel nu as fi reusit asa ceva din banii alocati. De 6 ani continua blocarea conturilor. Noi am fi putut face bani. Daca nu erau blocate conturile puteam face bani ca am prieteni si m-as fi descurcat. Sunt hotarat sa fac un ziar independent, sa nu mai am nimic de-a face cu ei.”

Paritatea finantarii pare pentru liderii comunitatii romanesti din Ucraina doar o poveste frumoasa, scrisa pe niste tratate oficiale. Ion Huzau spune ca: „la asta ma gandesc in fiecare dimineata si seara si ma enervez. Pentru ca in Romania colegii mei de la ziarele ucrainene au de toate, pe cand pe mine nu ma sustin. Cum o sa-si spele obrazul cu sustinerea tipariturilor la paritate? Pai ei nu au obraz. Ei numai declara ca-si doresc in Europa, dar cu metodele pe care le folosesc si atitudinea fata de minoritati, mi-e greata sa spun ce gandesc, ce vad si ce simt”.

Practic, daca dispare si „Maramuresenii”, nu va mai exista niciun ziar sustinut de statul ucrainean. Asa ca romanii din Ucraina se intreaba daca nu cumva statul roman ar trebui sa mentina paritatea in aceleasi conditii: „eu as zice ca si statul roman sa ia atitudine si sa nu mai sustina publicatiile ucrainene. Am spus de foarte multe ori ca aceasta paritate ar trebui pastrata exact in conditiile in care suntem si noi ajutati. Aici suntem lasati de izbeliste. In momentul de fata am depus cereri pentru 2010, am explicat care-i situatia, dar n-am primit niciun raspuns, nici oficial, nici neoficial. Isi bat joc de noi, dar acum s-a umplut paharul rabdarii”.

Un alt ziar important din Transcarpatia, „Apsa”, este finantat din… Romania. Ioan Botos, presedintele Asociatiei Romanilor din Transcarpatia „Dacia”, si directorul Apsei, a depus cereri peste cereri pentru a obtine finantare pentru ziar. Dupa ce a scos bani din buzunar pentru a tipari ziarul, in final a reusit sa obtina o donatie de la Universitatea de Vest „Vasile Goldis”. In curand, va aparea primul numar pe 2010 al publicatiei, finantata evident tot cu bani din Romania. Echitabil, nu?

Mircea CRISAN
Ioana LUCACEL

Sursa: Gazeta de Maramures
Articol preluat de pe www.sighet-online.ro
Foto: www.reinvierea.wordpress.com

marți, 16 februarie 2010

Se implinesc 658 de ani de cand Sighetul a devenit oras regal


Intamplator, pentru Sighetu Marmatiei, luna februarie are dubla semnificatie, fiind vorba de doua evenimente care au marcat localitatea. Cu 658 de ani in urma, la 18 februarie 1352, regele Ludovic I al Ungariei extindea si asupra Sighetului privilegiile orasenesti acordate in anul 1329 de catre regele Carol Robert de Anjou celor patru asezari de “oaspeti regali” din Maramures – respectiv Visk, Hust, Teceu si Campulung la Tisa – printr-o diploma a carei copie, datata 1697, se afla la Conventul Manastur din Cluj.

Tot in februarie, mai exact in 16 februarie 1968, Marea Adunare Nationala vota in unanimitate Legea nr. 2 privind organizarea administrativa a teritoriului Republicii Socialiste Romania, prin care, dupa ce la 6 septembrie 1950 si-a pierdut statutul de capitala a judetului, pe care l-a avut din sec. al XIV-lea, orasul Sighet devine legal parte a judetului Maramures, cu resedinta in Baia Mare (nr. 24 pe lista de la Art. 9.), si preia comunele Vadu Izei cu satul Valea Porcului (rebotezata ulterior mai elegant Valea Stejarului) si Sarasau.

Aceeasi lege declara Sighetul municipiu (nr. 43 pe lista de la Art. 10) si ii reda numele de Sighetu Marmatiei, sub care fusese cunoscut secole de-a randul.

I. J. Popescu

Sursa: Informatia Zilei
Articol preluat de pe www.sighet-online.ro

duminică, 14 februarie 2010

Plăiuţ (Ucraina) > Prima ediţie a Festivalului literar “Grigore Vieru”

În organizarea Uniunii Regionale “Dacia” a Românilor din Transcarpatia, a Şcolii generale şi Casei de Cultură din satul Plăiuţ, comuna Apşiţa din raionul Rahău, se desfăşoară prima ediţie a Festivalului de poezie “Grigore Vieru”, în preajma zilei de naştere a regretatului poet basarabean ce ar fi împlinit duminică 75 de ani.Medicul Ion Botoş, preşedintele URDT, consideră că prin această manifestare românii din Plăiuţ, ce trăiesc compact în satul înconjurat de comunităţi ucrainene, vor ieşi din anonimat.
La această primă ediţie, participarea este mai restrânsă, doar 60 de elevi şi profesori din pitorescul sat fiind implicaţi în festival.
De anul viitor, festivalul va reuni toate cele 13 şcoli româneşti din raioanele Rahău şi Teceu, dar şi casele de cultură din 7 localităţi mari populate de români, în dorinţa de a da manifestării un caracter regional şi internaţional.
Alături de localnici vor fi prezenţi acum reprezentanţi ai Consulatului General al României de la Cernăuţi şi oameni de cultură din stânga Tisei, care l-au cunoscut pe Grigore Vieru.

Sursa: Graiul Maramuresului
Articol preluat de pe www.sighet-online.ro