marți, 1 decembrie 2009

Slatina > Maramureşenii din dreapta Tisei au sărbătorit Ziua Naţională a României în Ucraina


Da, aţi citit bine, maramureşenii de dincolo de Tisa au sărbătorit Ziua Naţională României în Ucraina, adică, la ei acasă.

De 10 ani, de când s-a deschis şi Consulatul General al României la Cernăuţi, românii din Ucraina pot sărbători oficial ziua naţională a ţării mamă.
Pentru a nu se suprapune cu 1 Decembrie, când mulţi români din Transcarpatia merg la Alba Iulia sau vin cel puţin până la Sighet, pentru a cinsti împreună aniversarea Marii Uniri, omagiul înaintaşilor care au înfăptuit la 1918 acest măreţ act istoric este adus în zilele premergătoare sărbătorii.

Chiar dacă la Alba Iulia, în 1918, au fost delegaţi din toate aşezările româneşti din dreapta Tisei, Maramureşul de nord (România Mică, după cum zic ei) n-a fost niciodată integrat în graniţele fireşti, râul Tisa despărţindu-i definitiv prin frontiera care s-a tras pe apă după Primul Război Mondial. Astfel, maramureşenii de peste apă au devenit locuitori ai Cehoslovaciei, apoi ai Uniunii Sovietice şi de 18 ani, ai Ucrainei independente.
Cu toate acestea, cei 40 de mii de români ce locuiesc compact în raioanele Teceu şi Rahău din cele 13 ale Transcarpatiei, şi-au păstrat foarte bine limba, tradiţiile şi chiar portul popular pe care mulţi dintre ei îl au de la bunicii şi străbunicii părinţilor.

Aici am descoperit doine şi cântece româneşti nealterate de timp sau imperii, piese pe care noi demult le-am pierdut. Aici am găsit omenie şi bun simţ, ospitalitate şi prietenie şi un grai autentic maramureşean.
Chiar dacă graniţa pe Tisa s-a redeschis în 1986, pentru cei care aveau rudenii de o parte sau alta a râului, momentul redescoperirii şi apropierii s-a petrecut după Revoluţie, când primii “străini” care ne-au întins o mână de ajutor au fost cei din Slatina, care au adus primele ajutoare la Sighet. Senatorul Gheorghe Mihai Bârlea (de câţiva ani, Cetăţean de Onoare al Slatinei) îşi amintea duminică, de aceste prime contacte între românii de dincolo şi dincoace, contacte care au pecetluit relaţii solide de colaborare, neclintite nici după două decenii. Totodată, domnia sa a reamintit că la 1 Decembrie 1990, refăcând Credenţionalele din 1918, a organizat prima deplasare a unei delegaţii româneşti din dreapta Tisei, la Alba Iulia, pe urmele strămoşilor.

Dacă cei din Biserica Albă, bunăoară, au serbat Ziua Naţională vinerea trecută, românii din Slatina au făcut acelaşi lucru, duminică.
Manifestările au fost organizate de Primăria oraşului, Asociaţia Culturală a românilor din Transcarpatia “Ioan Mihalyi de Apşa” (al cărei vicepreşedinte, Gheorghe Gh. Opriş, a fost motorul acţiunilor). Toate acestea, cu sprijinul Consulatului General al României la Cernăuţi.
Doamna consul general Tatiana Popa, însoţită de vice-consulul Leonora Moldovan (născută la Remeţi, pe Tisa, s-a întâlnit la Slatina cu ambasadorul României la Kiev, dl Traian Laurenţiu Hristea). Împreună au făcut o scurtă vizită la Sighetu Marmaţiei, unde au purtat convorbiri cu senatorul Bârlea şi primarul municipiului, Eugenia Godja.

Pe toţi i-am văzut apoi la Slatina, unde, din stânga Tisei am mai recunoscut câţiva sigheteni, funcţionari ai primăriei Sighet “înfrăţite” cu primăria Slatina, directorul Spitalului din Sighet, dr. Gheorghe Ştef, aflat pentru prima dată pe aceste meleaguri, pe Adrian Marchiş de la Radio România Actualităţi, pe Andrei Bărbos de la Maramureş Tv., dar şi membrii ansamblului folcloric “Florile Izei, din Sighetu Marmaţiei, condus de fraţii Ioan şi Gheorghe Dunca, ansamblu înfrăţit cu “Florile Tisei, din Slatina, condus de acelaşi Gheorghe Gh. Opriş, funcţionar la primărie.

În însorita şi calda zi de noiembrie i-am îmbrăţişat pe vechii prieteni de prin părţile locului: primarul oraşului, Gheorghe Uhali, primarii din Biserica Albă, Gheorghe Berinde, Topcina, Mihai Dan, Apşa de Mijloc, Nuţu Şiman, Strâmtura,Vasile Buga, directorii de şcoli româneşti din Slatina, Mihai Opriş, Bouţul Mic, Gheorghe Opriş, Biserica Albă, Mihai Clementev, pe eternul Vasile Ona Jotu, pe ziaristul Ion Huzău, pe preşedinţii asociaţiilor româneşti din Transcarpatia, prof. Gheorghe Opriş (”George Coşbuc”), dr. Vasile Iovdi (Ioan Mihalyi de Apşa”, dr. Ion M. Botoş, “Dacia”, pe prof. Gheorghe Bococi din Slatina, pe fraţii Gheorghe şi Ion Bococi din Biserica Albă, pe ing. Victor Roja, pe prof. univ. dr. Vasile Marina, originar din Strâmtura, prorector al Universităţii de Stat din Ujgorod, pe Gheorghe Grin, neam cu Gheorghe Pârja, pe dr. Gheorghe Negrean, pe Vasile Mihalca- Huciu (gazdă bună), pe dr. Nuţu Migali din Apşa de Mijloc, poet, pe dr. Aurel Bodnar, pictor şi pe câţi şi mai câţi alţi prieteni.

M-am grăbit să-i văd şi pe noii “locuitori” din bronz ai Slatinei, dar în faţa Şcolii româneşti, Mihai Eminescu nu sosise, cum nu venise nici Ştefan cel Mare în faţa complexului comercial “Maramureşul” . E vorba de cele două busturi, care trebuiau dezvelite duminică, dar ciu-ciu statui.
Unii spuneau că n-au venit banii la timp (susţinere financiară a fost şi din Maramureşul din stânga Tisei, inclusiv de la Mircea Man, personal). Alţii ziceau că hala din Chişinău unde arhitectul din Republica Moldova trebuia să toarne busturile, a rămas fără electricitate. Serviciile… de servicii s-au oferit să aducă curentul cu găleata şi sculptorul a crezut, aşteptând în van! Serviciile şi-au făcut datoria, s-a consemnat în raport!
Glumeţii din Slatina, ziceau că ei nu au fost de acord cu dezvelirea, întrucât nici un preot n-a fost disponibil pentru sfinţire, iar prea multe evenimente într-o zi strică. Adică, nu strică încă un păhărel, altă dată, când cei doi voievozi (unul, al Limbii Române, cum zicea Adrian) vor scruta orizontul la Slatina.
Sub soarele trecut de două ceasuri de amiază, primăria a fost asaltată de oaspeţi şi invitaţi. Doar sala de şedinţe s-a dovedit a fi mai mică de zece ori de cât puhoi de lume n-a mai încăput în ea, de a rămas pe holuri sau pe stradă!
Solemnitatea a început cu intonarea imnurilor naţionale ale României şi Ucrainei, în sală fiind arborate şi drapelele naţionale ale celor două ţări.

Despre Marea Unire, despre relaţiile româno-ucrainene, despre relaţiile dintre Maramureş şi Transcarpatia, despre relaţiile dintre Sighetu Marmaţiei şi Slatina, localităţi înfrăţite aflate la cele două capete a le podului peste Tisa, au vorbit: Gheorghe Gh. Opriş, primarul Gheorghe Uhali, primarul Sighetului Eugenia Godja, senatorul de Maramureş Gheorghe Mihai Bârlea, care a recitat şi un superb poem din creaţia sa, adecvat momentului (Cântec pentru Alba Iulia), Ion M. Botoş, în numele celor 3 asociaţii culturale româneşti, consulul general Tatiana Popa şi excelenţa sa, ambasadorul Traian Laurenţiu Hristea. Alocuţiunile celor doi diplomaţi, au fost traduse şi în limba ucraineană, de către domnişoara vice-consul. Unii s-au întrebat: pentru cine traduce?
Evident că aşa cer uzanţele, numai că, în sală se afla o singură persoană care nu ştia româneşte, prietenul universitarului Marina, fost deputat în Parlamentul de la Kiev. Adică, nici o oficialitate de la regiune sau de la raion nu a onorat cu prezenţa sărbătoarea românilor! E drept, că nici omologii lor din Baia Mare nu au catadicsit să vină la Slatina!

Ciudat mi s-a părut şi faptul că, deşi a fost declarat de către Asociaţia “Ioan Mihalyi de Apşa” omul anului 2009, nu a fost prezent la eveniment nici Vasile Iovdi, şeful Administraţiei Raionale Teceu, singurul român ajuns într-o funcţie mare de conducere, pe care nu am avut onoarea să îl cunosc, deşi au trecut mulţi ani de când e în frunte.
Consulul general a înmânat diplome de excelenţă unor personalităţi din dreapta, dar şi din stânga Tisei. Şeful ansamblului Florile Izei, Gheorghe Dunca, a dăruit unor personalităţi din Transcarpatia un CD cu Imnul Naţional al României şi cu cântece patriotice româneşti, dar şi un tricolor.

Pe podiumul din sala de şedinţe a urmat programul artistic, deschis de corul “Speranţa” din Slatina, condus de Ileana Şiman, cor în care am remarcat că activează şi o sigheteancă. Deşi s-a înfiinţat doar de 3 luni, dansatorii ansamblului din Slatina s-au dovedit a avea jocul maramureşean în sânge.
După 3 ore de alocuţiuni, înmânări de diplome şi spectacol de excepţie susţinut de cele două ansambluri unite, a urmat cina festivă în spaţiosul local al lui Huciu, unde s-a cântat şi s-a dansat pe măsură: învârtita şi tropotitul fiind la ele acasă.
Au cântat taraful lui Şiman din localitate, cel al lui Ioan Dunca din Sighet şi romanţistul Nelu din stânga Tisei. Sighetenii i-au mai avut ca solişti vocali pe Emilia Bledea, Florin Roib, Ana Ardelean, Ioan Chindriş şi Anuţa Zubaşcu.

Când frigul s-a lăsat peste oraşul întunericit, toţi bărbaţii au ieşit din salonul restaurantului. Femeile, bucuroase, s-au pus pe clevetit. Afară, la ţigară, bărbaţii au pus mâna pe pahare. Pe săbii răsucite, bucăţi de carne de porc ţinute 3 zile în baiţ aşteptau bătălia finală, când trecute prin foc vor fi degustate.
În noaptea blând friguroasă, bărbaţii cu mâinile ocupate muşcau de pe săbii şi ciocneau pahare, departe de cicăleli muiereşti!
Azi, la Sighet, se schimbă placa!

Ilie DORIAN

Sursa: Graiul Maramuresului (www.graiul.ro)

Niciun comentariu: