marți, 29 decembrie 2009

Colo-n vale, la izvor…


Nu departe de satul Borisovca al raionului Tatarbunar (Ucraina), pe şoseaua spre satul Eschipolos (sate populate compact de vorbitori de limbă română), pe malul lacului Sasâc, se înalţă Mănăstirea de maici «Schimbarea la Faţă», renumită ca loc de reculegere şi întărire sufletească pentru credincioşii şi vizitatorii ce se se roagă ori poposesc în acest locaş sfânt.
O sută de ani în urmă locul acesta era pustiu, servea drept adăpost pentru vite, pe când astăzi aici se adăpostesc mai multe suflete duhovniceşti.

Izvoarele apariţiei

Locul mănăstirii i-a fost indicat ctitorului de Sus.
Mănăstirea Schimbarea la Faţă a fost fondată în 1905 de către locuitorii satului Borisovca – Marin Sozon şi soţia sa, Tatiana Dutca.
În anul 1904, în Ziua Naşterii lui Iisus Hristos, pe când se întorcea Marin Sozon de la Mănăstirea «Cetatea» din Ismail, i se întâmplă un lucru straniu, la prima vedere. Cum mergea singur pe malul Dunării, istovit de drum, căzu de ameţeală. În acel moment auzi cum cineva vorbi către el. Acel glas îi spunea să meargă acasă şi să zidească o mănăstire pe locul de lângă izvor.
Peste un timp oarecare, Marin văzu un vis, precum că o femeie cu un toiag în mâna dreaptă îl întrebă de ce nu începe lucrul asupra mănăstirii, ameninţându-l că îl va răpi într-o prăpastie, zugrăvită în vis. Marin era şi dânsul obsedat de gândul de a construi o mănăstire, căci deseori se ruga Domnului, întrebându-se de ce nu există şi pe aceste meleaguri mănăstiri ca prin alte locuri, dar nu avea bani şi pământurile de lângă izvor erau străine, aparţineau unor oameni bogaţi şi zgârciţi. Toate gândurile acestea Marin i le-a mărturisit femeii din vis, la care ea îi răspunsese calm că totul va decurge cu succes, numai să creadă şi să înainteze până la capăt în realizarea dorinţei sale.
Cu numeroase dificultăţi s-a obţinut locul de lângă izvor şi s-a construit lăcaşul, totuşi ctitorului i-a reuşit să îndeplinească porunca până la bun sfârşit.
Odată cu începutul primului război mondial, la mănăstire au rămas doar ctitorul, Marin Sozon, şi alţi doi bătrâni, cei tineri au fost luaţi la armată.
După război, aici s-au adunat mulţi refugiaţi din Basarabia, au venit multe maici din România, motiv din care Marin scrie pe numele lor actele, astfel ca să fie o mănăstire de maici.

Alte timpuri – alte destine

Din anul 1950 până în 1985 Mănăstirea Schimbarea la Faţă a fost transformată într-un sanatoriu raional pentru copiii bolnavi de plămâni, iar maicile au trecut la Mănăstirea din Alexandrovka, de pe lângă Bolgrad. Iar din 1985 până în 1991, în incinta mănăstirii sunt adăpostite persoanele ce sufereau de alcoolism.
În întreaga perioadă sovietică mănăstirea este adusă într-o stare dezastruasă. Abia odată cu căderea imperiului sovietic, începe renaşterea Mănăstirii «Schimbarea la Faţă». De la Bolgrad, la Borisovca, vin două maici. Vin într-un loc ce se părea că nu mai avea nimic sfânt, pentru a-l readuce la viaţa de odinioară.

Griji cotidiene

Astăzi curtea şi biserica mănăstirii sunt foarte bine îngrijite. Pe teritoriul ei sunt o mulţime de case şi căsuţe mai vechi şi mai noi, copaci fructiferi, ocoluri pentru vite, maşini şi mecanisme cu menire agricolă. Gospodăria ei constituie 60 ha de terenuri agricole, vii, livezi şi fâneţuri. Cultivă cereale, legume, fructe pentru consum propriu şi pentru comercializare din necesitate de bani.
Măicuţele vând produse lactate, carne, ouă pentru a-i întreţine pe locuitorii mănăstirii. Deseori vizitatorii mănăstirii se aprovizionează cu brânzeturi de aici, pregătite după o reţetă specială.
Aici locuiesc 30 de călugăriţe. Majoritatea sunt în vârstă, dar lucrează foarte mult, din zori până noaptea, cu excepţia orelormaici.jpg de rugăciune. Majoritatea călugăriţelor vorbesc limba română, fiind originare din R.Moldova, altele sunt de etnie ucraineană, bulgară, găgăuză.
La sărbătoarea hramului mănăstirii – 19 august – oaspeţii nu sunt prezenţi, din cauza secerişului. Roada trebuie strânsă de pe câmp în câteva zile. Înalte feţe bisericeşti de la Odesa şi Ismail vizitează mănăstirea toamna, când lucrul este terminat, iar magaziile sunt pline cu bunătăţuri. Oricum, în ziua hramului, când se sfinţesc fructele, la sărbătoare sunt prezenţi mulţi oameni din satele vecine şi din străinătate.

Legi aspre

Aici mereu este multă lume în orice perioadă a anului şi în orice timp. Unii vin pe o zi, alţii pe mai multe zile, înnoptând în casa pentru turişti de aici de pe loc. Legile aspre ale mănăstirii sunt afişate la intrare: nici o doamnă în pantaloni şi cu capul descoperit nu este primită în biserică. Celor, care nu au îmbrăcăminte corespunzătoare, li se propun broboade şi fuste. Totuşi, ar fi mai bine ca aceste detalii ale garderobei femenine să fie luate din timp de acasă.

Izvorul cu minuni

Foarte multă lume vine la Mănăstirea «Schimbarea la Faţă» pentru a bea apă din izvorul cu minuni de aici. I se spune astfel pentru că este unicul izvor cu apă dulce între atâtea alte izvoare cu apă sărată de pe malul lacului Sasâc. Apa răcoroasă şi dulce este considerată tămăduitoare la dureri de cap. Pentrua a găsi izvorul, trebuie de mers pe o cărăruşă şerpuitoare ba urcând, ba coborând spre izvorul dosit între trestii. Calităţile neobişnuite ale apei sale sunt bine cunoscute dincolo de Borisovca şi Tatarbunar.

La mănăstire – după speranţe

La mănăstire vine foarte multă lume după speranţa de a-şi tămădui sufletele. Le ajută în acest caz părintele Nestor, Casa pentru oaspetioriginar din Belarusi, care e înzestrat cu harul de a lecui oameni şi de a-i izbăvi de duhurile rele prin rugăciunile sale. Zilnic, după slujbă, oamenii trec un seans de lecuire, la care părintele îndeplineşte procese creştineşti.
Deseori sunt găzduiţi la mănăstire călători şi de peste hotare. Maica Anghelina, care se ocupă de cazarea oaspeţilor, este foarte grijulie şi amabilă. Casele pentru oaspeţi sunt bine amenajate, cu un gust deosebit.
Vizitatorii, care au fost aici o zi, cu mare plăcere mai vin, pentru că Mănăstirea «Schimbarea la Faţă» e un loc unde te simţi bine, înconjurat de priviri blânde şi binevoitoare.

Sursa: www.bernevec.wordpress.com - blog-ul Tatianei Bernevec

Niciun comentariu: