vineri, 9 octombrie 2009

3-6 octombrie 1914: Sighetul, evreii şi ocupaţia rusească


În timpul Primului Război Mondial, Sighetul a căzut pentru câteva zile (3-6 octombrie 1914) sub ocupaţie rusească. Faptul că ocuparea s-a făcut fără bombardamente şi violenţă, i se datorează unui evreu - Lázár Feuerwerger, fiul rabinului Aitzik Leib, care a mediat între administraţia locală şi armatele ruseşti. În momentul în care trupele ungureşti părăsiseră deja oraşul şi armatele ruseşti se aflau în apropiere, primarul Dobay Sándor şi consilierii oraşului se sfătuiau asupra modului în care să salveze oraşul de bombardamente şi cum să anunţe comandantul armatei ruseşti că la Sighet nu mai există soldaţi şi că oraşul demilitarizat, e gata să se predea. Lázár Feutwerger s-a oferit să ducă ştirea. Iniţial, ajuns în apropierea trupelor de „muscali”, cum erau numiţi la acea vreme, Lázár a fost prins şi declarat spion, gata de a fi înpuşcat. Ca norocul, printre muscali erau şi evrei aşa că a reuşit să scape şi, legat fedeleş, să fie dus în faţa polcovnicului: se pare că "diplomaţia" i-a reuşit, pentru că ruşii au intrat în Sighet fără o singură împuşcătură.

Întâmplător sau nu, în cele trei zile cât armatele ruseşti au staţionat în oraş, tot un evreu - medicul dr. Izrael Klein - a fost singurul medic care, alături de câteva călugăriţe „clarise” catolice, a rămas să se îngrijească de bolnavii secţiei contagioase, rămaşi în spital după evacuare. " Toţi ceilalţi medici s-au refugiat: în doar câteva ore, întregul personal al spitalului şi cei peste 400 bolnavi au fost încărcaţi în mijloace de transport, lăsând în urmă doar pe cei contagioşi. Depeşa Ministerului de Interne adresată medicilor din oraş prin care se ordona rămânerea pe loc a sosit prea târziu: în spital şi în oraş rămăsese doar un singur medic, dr. Izrael Klein" scria câteva săptămâni mai târziu jurnalistul şi criticul literar Schähter Miksa în articolul din publicaţia "Az Ujság" din Cluj. Deasemenea, în oraş n-a rămas nici un farmacist dar, cum „muscalii” aveau nevoie de medicamente, una dintre farmacii a fost spartă şi, prin dispensa primită de la comandantul armatei ruseşti şi aprobarea administraţiei locale, dr. Klein a predat medicamente pe bază de inventar. Nici la gară nu a rămas nimeni, depozitele de marfă şi bagaje stând nepăzite, cu hoţii dâdu-le târcoale. S-a încercat organizarea pazei, dar ia poliţişti de unde nu-s! Tot medicului dr. Klein i-a venit ideea să rezolve problema pazei cu ajutorul evreilor din cartierul Locul Târgului (Felszeg) , un cartier pe atunci mărginaş al oraşului. Din articolele apărute în presa vremii şi din jurnalul medicului publicat ulterior într-o broşură intitulată "Trecerea muscalilor prin Sighet, între 3 şi 6 octombrie 1914" (dr. Klein Izrael, "Muszkajárás Szigeten, 1914 október 3-6.ig", Sighet, 1915) aflăm şi alte detalii importante privind intrarea armatei ruseşti în Sighet. Acelaşi dr. Klein, a participat şi în delegaţia condusă de primarul Dobay Sándor, care a primit armatele ruseşti.

Delegaţiei i s-a alăturat şi populaţia oraşului în număr mare: românii au scos prapurii şi crucile din biserică, iar evreii au scos Sulurile Sfinte, lucru care a provocat altercaţii şi busculadă între români şi evrei. Preoţii greco-catolici nu au permis în nici un chip ca evreii cu Sulurile Sfinte să le fie antemergători, afirmând că crucea şi prapurii sunt respectate şi de „muscali” şi că aceştia îşi vor scoate căciulile în faţa însemnelor creştine şi nu în faţa Torei. Întâmplarea face ca ruşii - printre care mulţi de religie mozaică - să se înţeleagă mai bine cu evreii din Sighet, fapt dovedit şi de negocierile privind "plata de război" pe care comandantul armatei ruseşti a cerut-o administraţiei sighetene. Iniţial, a fost vorba de suma de suma de 180.000 de ruble dar, în urma negocierilor intermediate de acelaşi Lázár Feuerwerger şi dr. Izrael Klein, în care administraţia a arătat că oraşul nu are bani, „polcovnicul” rus a renunţat la pretenţiile financiare: n-a renunţat în schimb la pâine, ovăz, grâu şi alte produse agricole. La un control, în depozitul cazarmei s-au găsit sute de saci de făină, grâu, mălai, ovăz şi orez dar, dr. Klein le-a explicat că oraşul suferă de foamete în urma războiului, iar depozitul reprezintă rezerva pentru locuitorii Sighetului, ruşii nu s-au atins de saci, ba au mai pus şi pază armată la depozit. Scurta ocupare a oraşului nu s-a desfăşuart chiar fără incidente aşa cum ar părea: plutoanele de cazaci au prădat oraşul casă cu casă şi doar retragerea grabnică a armatei ruseşti la 6 octombrie a salvat averile locuitorilor. La câteva zile după plecarea armatelor ruseşti, în oraş a izbucnit o epidemie de coleră căreia, nefiind alt medic în oraş, dr. Klein a trebuit să-i facă faţă singur. Cu aprobarea administraţiei şi sub pază civilă, a deschis farmaciile şi a rechiziţionat materialele dezinfectante şi antibioticele. La reîntoarcerea populaţiei în oraş, farmaciile le-au fost predate proprietarilor cu liste complete privind produsele rechiziţionate şi nu avem date că cineva s-ar fi plâns de lipsa altor produse decât cele considerate rechiziţie de război.
(fragment din volumul manuscris „O isorie a evreilor din Sighetu-Marmaţiei” de Ioan J Popescu)

Ioan J Popescu, Informatia Zilei

Sursa: www.Sighet-Online.ro

Un comentariu:

Anonim spunea...

Trebuie să vă obişnuiţi stimaţi domni cu gândul că evreii au avut o contribuţie imensă şi un rol important în istoria ţării;şi vă rog în numele patriotismului şi respectului faţă de cei căzuţi, aduceţi-vă aminte de numărul mare de evrei care au participat la războiul de independenţă.Nu mai denigraţi minorităţile şi aportul lor, jertfa lor pentru binele României!Şi învăţaţi respect,respect-dacă doriţi la rândul vostru să fiţi respectaţi.