duminică, 31 august 2008

Gheorghe Opriş, preşedintele Asociaţiei "George Coşbuc" din Transcarpatia: "Ne mândrim că suntem români!"

Românii din Maramureşul Istoric de peste Tisa au fost, în ultimul timp, în vizorul fraţilor lor din România. Înainte de deschiderea podului istoric, după deschidere, după închidere şi, din nou, după redeschidere. Pare ciudat, dar, după cum bine ştiţi, românilor din Transcarpatia li s-au tot închis, din motive mai mult sau mai puţin cunoscute, porţile de la intrarea în Romînia. Mulţi nici nu mai ştiu care este situaţia fraţilor „de peste apă”. Ca să aflăm mai multe despre modul în care au evoluat sau nu relaţiile transfrontaliere din această zonă, am apelat la preşedintele Asociaţiei Culturale „George Coşbuc”, domnul Gheorghe Opriş din Slatina.


Sergiu Dan: Domnule Opriş, care mai este situaţia românilor de peste Tisa? Cum evoluează viaţa culturală în această zonă, cu ce se mai laudă maramureşenii noştri?


Gheorghe Opriş: Românii din dreapta Tisei o duc binişor la ora actuală. Continuăm şi mai departe să facem tot ce depinde de noi pentru păstrarea obiceiurilor, tradiţiilor şi a limbii române. În Ucraina, începând cu anul de învăţământ 2008-2009, este posibil ca în şcolile cu predarea în limba maternă să fie introdusă studierea unor obiecte în limba ucraineană şi se propune ca unele discipline predate în limba maternă să primească ore în plus. Totuşi, trebuie să fim foarte atenţi ca nu cumva această programă să ne pună să studiem mai multe materii doar în limba ucraineană. Anual se organizează Festivalul Regional al Creaţiei Populare a românilor din dreapta Tisei. Asociaţia „G.Coşbuc”, împreună cu primăriile satelor Strâmtura şi Apşa de Jos participă la implementarea unor proiecte transfrontaliere. De asemenea, colaborăm cu Centrul Ocupării Forţei de Muncă al judeţului Maramureş şi, în acelaşi timp şi cu cel din raionul Teaciv (Ucraina).


Sergiu Dan: Ştim că, odată cu închiderea podului istoric, românii din Transcarpatia şi-au pierdut, într-un fel, speranţele că relaţiile lor cu România se vor consolida. Acum, că podul a fost redeschis, le-a revenit optimismul? Ce fac oamenii din zonă pentru a nu lăsa să se piardă sângele românesc?


"Am fost, suntem şi vom fi români, indiferent dacă podul de legătură cu România va fi închis sau deschis".

Gheorghe Opriş: Măcar că s-a închis podul, românii noştri tot români au rămas. Noi am trăit sub cinci state (România, Austro-Ungaria, Cehoslovacia, Ungaria, Uniunea Sovietică, iar acum în componenţa Ucrainei) şi tot am avut şcoli cu predare în limba română, în familii se vorbea numai româna, la biserică slujba se făcea în română, la nunţi se păstrau absolut toate obiceiurile vechi, se ascultau şi se vizionau emisiuni la radio şi la televiziune în limba română, se citea presa din România. După cum vedeţi, noi, tot români am fost, suntem şi vom fi, indiferent dacă podul de legătură va fi închis sau deschis. Copiii noştri îşi continuă studiile în România, multe familii îşi petrec concediul în România.


"Nu am permis să fim numiţi altcumva decât români"


Sergiu Dan: Este cunoscut faptul că în Ucraina există multe regiuni în care trăiesc români şi cred că aţi vizitat multe localităţi româneşti din aceste zone. Aţi putea să-mi spuneţi în care parte a Ucrainei s-a păstrat românismul cel mai bine?



Gheorghe Opriş: Eu cred că cei mai români am fost, suntem şi vom fi NOI, românii din dreapta Tisei. Noi ne-am mândrit întotdeauna de acest lucru. N-am permis nimănui să ne numească altcumva, cum era în Bucovina şi în regiunea Odesei pe timpurile comuniştilor şi chiar se întâmplă şi azi.


Sergiu Dan: Într-o ţară care are minorităţi, există şi reprezentanţi ai acestora, organizaţii care ajută la păstrarea valorilor şi evidenţierea lor. Ce fac asociaţiile românilor pentru minoritatea românească din Transcarpatia? Aş dori, dacă îmi permiteţi, să vă rog să prezentaţi realizările pe care le-a avut asociaţia „George Coşbuc” în încercarea de a păstra românismul în această regiune.


Gheorghe Opriş: Asociaţia ”G.Coşbuc” a sprijinit introducerea grafiei latine în şcolile cu predare în limba română din regiunea Transcarpatia, a fost partenerul numărul unu al Primăriei Sighetu Marmaţiei în reconstruirea Podului Istoric Solotvino(Ucraina)-Sighet(România) prin Programul PHARE CREDO.

Datorită demersurilor Asociaţiei, absolvenţii şcolilor româneşti din Transcarpatia au posibilitatea să susţină admiterea în limba română la Universitatea de Stat din Ujgorod, iar liceul românesc din Slatina a fost deschis în urma demersurilor făcute de noi. Ziarul „Maramureşenii” a fost înfiinţat tot datorită asociaţiei noastre. ”G.Coşbuc” se preocupă de pregătirea preselecţiei candidaţilor care vor să-şi continue studiile în România. Cu regularitate, această asociaţie s-a ocupat şi de trimiterea copiilor la odihnă pe litoralul românesc.

Începând cu anul 2007, noi, membrii asociaţiei, împreună cu primăriile româneşti din dreapta Tisei şi cu alte instituţii din regiunea Transcarpatică, participăm la diferite proiecte transfrontaliere. Anual susţinem desfăşurarea olimpiadelor şcolare de limba română la diferite nivele. Împreună cu Consulatul General al României la Cernăuţi sărbătorim Ziua Naţională a României şi participăm la aproape toate manifestările care se organizează în Ucraina şi în România.


Biblioteca Petre Dulfu din Baia Mare a deschis o bibliotecă de carte românească la Biserica Albă şi a donat 5000 de cărţi

Sergiu Dan: Ce face România pentru oamenii de aici, prin ce se implică? Ce ar dori maramureşenii de la statul român?


Gheorghe Opriş: După cum am mai spus, România organizează diferite tabere de odihnă pentru etnicii români din zona noastră la Năvodari, Eforie Sud, Eforie Nord, Tuzla, Costineşti, Sulina, Braşov, Baia Mare şi Izvoarele. Unii profesori participă şi la diferite cursuri de pregătire profesională în România, iar Biblioteca Naţională „Petre Dulfu” din Baia Mare a deschis o bibliotecă de carte românească la Biserica Albă, făcând o donaţie de cinci mii (!) de cărţi. Anual sunt acordate burse de studiu în România pentru absolvenţii şcolilor noastre. Absolut toate şcolile româneşti au primit donaţie de carte de la Guvernul României, iar liceul românesc din Slatina a primit mobilier şi calculatoare din partea statului român.

Autorităţile din România ar trebui să revizuiască regulile de obţinere a vizelor, măcar pentu cetăţenii ucraineni de etnie română, care locuiesc în jurul graniţelor. Cred că toată lumea ştie câte documente ni se cer în prezent când solicităm o viză pentru România şi la ce preţ este aceasta.

Am dori ca declaraţia facută de un demnitar de stat din România- „Noi vom merge în Europa împreună cu românii din jurul graniţelor”- să fie realitate.


Sergiu Dan: Guvernul României a aprobat, de curând, varianta finală revizuită a Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-Slovacia-România-Ucraina 2007-2013. Cum ar putea maramureşenii din zona dumneavoastră să participle la acest program? Care credeţi că ar fi cel mai potrivit domeniu în care s-ar putea investi?


Gheorghe Opriş: Noi suntem deja împlicaţi în aceste proiecte. Deocamdată, participăm la implementarea proiectelor în următoarele domenii: turismul verde, învăţământ, instruirea cetăţenilor în domeniul confecţiilor, management, administraţie de pensiuni, instruirea meşterilor populari ş.a.m.d.


Sergiu Dan: Ţinând cont de faptul ca s-a redeschis podul, iar accesul în România se face mult mai uşor, tinerii de peste Tisa ar putea face o facultate în nordul României, mai aproape de casă. Totuşi, de ce preferă aceştia să-şi continue studiile de specialitate în cadrul facultăţilor din Ucraina? Ce îi împiedică să studieze şi să se realizeze în România?


Gheorghe Opriş: Ca să se realizeze în România trebuie să fie cetăţeni a României, ori să obţină cetăţenie nu pot toţi cei care au studiat în România. Sunt tot mai puţini doritori care vor să-şi continuie studiile pe teritoriul statului român pentru că există diferite dificultăţi în procesul de nostrificare diplomelor.


"Noi suntem fortăreaţa care apără România"


Sergiu Dan: Ce aţi transmite românilor şi autorităţilor din România?


Gheorghe Opriş: Să nu uite că România este păzită de nişte turnuri, bastioane ale cetăţilor dacice, amplasate în jurul graniţelor Românieie azi, adică de noi, românii din jurul ei, care nu am venit de nicăieri, ci suntem aici pe pământurile strămoşilor srtrămoşilor noştri.


Sergiu Dan: Domnule Gheorghe Opriş, vă mulţumesc pentru timpul acordat şi vă doresc succes în realizarea obiectivelor pentru păstrarea sufletului românesc dincolo de Tisa.