miercuri, 19 martie 2008

“România e acolo unde se vorbeşte româneşte”


Sursa: www.graiul.ro

A fi român în România nu costă nimic. A fi român în afara graniţelor ţării înseamnă cu totul altceva: e o permanentă luptă pentru păstrarea limbii, a şcolilor, a bisericilor şi a tuturor celorlalte simboluri ale comunităţii româneşti. Prea puţini maramureşeni cunosc istoria şi geografia spaţiului în care locuiesc, ca să nu mai spun cît de puţini locuitori din restul ţării ştiu că şi în dreapta Tisei trăiesc români”, a mărturisit, ieri, cu durere, dr. Ioan BOTOŞ, preşedintele Uniunii Regionale din Transcarpatia “Dacia” şi deputat în consiliul regional Transcarpatia. Afirmaţiile au fost făcute în faţa a circa 25 de studenţi la Relaţii internaţionale şi Jurnalism de la Filiala Baia Mare a Universităţii de Vest “Vasile Goldiş”, cu ocazia uneia dintre cele 8 conferinţe pe care dr. Botoş le susţine în Maramureş, pe parcursul unui an. Evenimentele constituie una dintre componentele proiectului intitulat “De la surse la resurse. Transformarea memoriei culturale şi a patrimoniului imaterial în resurse de bună cooperare şi dezvoltare durabilă în regiunea transfrontalieră româno-ucraineană din Bazinul superior al Tisei”, care îşi propune strîngerea legăturilor dintre românii de pe cele două maluri ale Tisei şi dezvoltarea acestei regiuni prin cunoaşterea trecutului comun şi chiar prin “resuscitarea” tradiţiilor comune. În primul rînd trebuie să comunicăm.

Proiectul, cu finanţare PHARE (38.500 euro), se derulează în perioada octombrie 2007 - octombrie 2008, prin Fundaţia social-culturală pentru democraţie “identitate, unitate, generozitate, acţiune” (preşedintele Fundaţiei, Georgeta Maria Iuga, este şi directorul proiectului), în parteneriat cu Uniunea Regională din Transcarpatia “Dacia” - Ucraina, Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Maramureş, în asociere cu Fondul de Dezvoltare a Euroregiunii Carpatice România. Universitatea “Goldiş” este parteneră la acest proiect, care a pornit de la ideea că românii din stînga şi dreapta Tisei au aparţinut, pînă în 1920, Maramureşului Istoric, au un trecut comun, tradiţii comune, iar mulţi locuitori de pe cele două maluri se înrudesc. “Există puternice elemente de tradiţie culturală, de patrimoniu material şi imaterial care sînt comune; de fapt, Maramureşul a constituit o unitate exemplară sub raport etnografic pînă la primul război mondial, cînd s-a trasat pentru prima oară frontiera pe Tisa. Anumite datini s-au păstrat chiar mai bine peste Tisa, se performează acolo aşa cum s-au performat la noi acum 30 sau 50 de ani.”, a precizat conf. univ. dr. Nicolae Iuga, precizînd că ideea principală a proiectului este comunicarea între românii de dincoace şi dincolo de Tisa şi, implicit, valorificarea valorilor comune.

“Declaraţii de dragoste” fără finalitate practică
Una dintre soluţiile găsite pentru atingerea acestui scop este organizarea în Maramureşul nostru a unor conferinţe susţinute de dr. Ion Botoş, pe teme precum: “Românii din Transcarpatia în contemporaneitate”, “Publicaţii din Transcarpatia” sau “Asociaţii culturale din Transcarpatia”. O astfel de conferinţă, cea de-a treia (primele fiind susţinute, în luna decembrie, în zona Sighetul Marmaţiei) a avut loc şi ieri într-una dintre sălile Universităţii “Goldiş”. Am aflat, astfel, că “nu există zonă în Rusia cea mare unde să nu trăiască români”, deşi cele mai importante comunităţi de români sînt în zonele Odessa, Cernăuţi şi Transcarpatia. În această din urmă regiune trăiesc circa 50.000 de români; aici activează trei asociaţii culturale româneşti, există două biserici de patrimoniu româneşti şi chiar două ziare româneşti. Unul dintre acestea, “Maramureşenii”, este susţinut de Guvernul ucrainean, în timp ce celălalt, “Apşa”, este finanţat exclusiv din fonduri private, apare lunar în 1.000 de exemplare, se distribuie gratuit inclusiv în alte ţări unde există comunităţi româneşti şi… are mari probleme cu aprovizionarea cu hîrtie. URdT “Dacia” organizează simpozioane şi concursuri literare pentru promovarea limbii române şi a personalităţilor din cultura română, printre care şi academicianul Mihai Pop, unul dintre cei mai mari folclorişti români, care a fost originar din Apşa de Jos. În ceea ce priveşte reciprocitatea sentimentelor, se pare că autorităţile din România sînt siropoşi în declaraţii şi săraci în fapte: “Dorinţa românilor din dreapta Tisei de a veni în România e atît de mare, că s-au depus mari eforturi de a închide punctul de frontieră de la Sighet-Slatina. Am făcut multe apeluri, i-am scris inclusiv preşedintelui Băsescu, dar am primit foarte puţine răspunsuri din România, în schimb foarte multe de la români din afara ţării”, a mărturisit dr. Botoş. Cu toate acestea, românii din Ucraina rămîn fideli ţării de la care se revendică şi susţin în continuare că “România e acolo unde se vorbeşte româneşte”.

Locul unde se vorbeşte limba bunicilor noştri
În paralel, conf. dr. Nicolae Iuga susţine în Ucraina conferinţe pe tema lucrării “Diplome maramureşene din secolul al XIV-lea şi al XV-lea” (Sighetul Marmaţiei, 1900) a lui Ioan Mihályi de Apşa. “La Slatina şi Apşa de Jos sînt 110 medici, dar şi multe cadre didactice - e o încîntare să vezi aşa un număr mare de intelectuali interesaţi de propria lor istorie”, a mărturisit Iuga, cetăţean de onoare al Apşei. Pe lîngă aceste conferinţe, cei implicaţi în proiect culeg folclor din satele de peste Tisa: “Am filmat şi am înregistrat obiceiuri de Crăciun, am fost la Festivalul Mărţişorului, iar acum trebuie să umblăm prin sate, să găsim oameni în vîrstă, care pot să fie ceea ce se cheamă în limbaj de specialitate “informatori”. Adică bătrîni care îşi mai amintesc anumite lucruri, pe care le vom consemna întocmai, fiindcă şi limba vorbită acolo este interesantă prin ea însăşi. Este o limbă care nu a cunoscut evoluţia limbii de dincoace de Tisa, nu s-a îmbogăţit neologistic cu latinisme, cu termeni veniţi pe filieră franceză sau engleză - este limba pe care o vorbeau bunicii noştri acum 80 de ani. E foarte interesantă, sînt anumite expresii de mare profunzime şi care din păcate s-au cam pierdut la noi”, a precizat dr. Iuga.

Se vor reedita culegeri de folclor românesc din Transcarpatia
Pe lîngă aceasta, s-a creat un grup de fete din Transcarpatia pe care Georgeta Iuga le-a învăţat să facă zgărdane, dar au fost descoperiţi dincolo de Tisa şi un meşter care confecţionează pălării maramureşene şi unul care sculptează porţi, care ar putea să îşi împărtăşească şi altora meşteşugul. “Important este ca noi să îi obişnuim să preia ce este bine păstrat la noi, pentru că există o tentaţie de a prelua elemente kitsch, de influenţă slavă, în special în covoarele acestea de casă de un verde ţipător, imposibil. Vrem să îi reînvăţăm să folosească acele culori sobre, realizate cu vopseluri naturale, atît la covoare cît şi la elementele de port popular”, a mai adăugat d-na Iuga. De asemenea, ansambluri de copii din Apşa de Jos, dar şi din Berbeşti şi Ocna Şugatag, vor trece apa de pe un mal pe altul şi vor susţine spectacole. Un alt scop important al proiectului este retipărirea unor vechi culegeri de folclor ale românilor de peste Tisa, începînd cu realizarea primei reeditări a celebrei culegeri de poezii populare româneşti publicate de Alexandru Ciplea, la Biserica Albă, în anul 1906, în grafie latină.

Articol scris de Anca GOJA

Un comentariu:

florin slatianu spunea...

bravo apsenilor...si celor care se implica in promovara culturii maramuresene...