joi, 20 martie 2008

Comoara Apşei de Mijloc

Manuscrisul lui MIHAI DAN (zis al lui Dumnezău)
Sursa: site-ul Centrului judeţean pentru conservarea
şi promovarea culturii tradiţionale
Maramureş - www.cultura-traditionala.ro

O ”Istorie” a satului Apşa de Mijloc

În ceea ce îi priveşte pe românii de la nord de Tisa (azi Ucraina), însemnările mai vechi despre viaţa lor, făcute de ei înşişi, sunt, din nefericire, puţine la număr. Un astfel de manuscris rar a fost întocmit de către DAN MIHAI (1884-1965) din Apşa de Mijloc, om de vază din zonă, fost delegat la Adunarea de la Alba Iulia, primar şi casier la composesorat, înainte de venirea comunismului.

Textul, într-un caiet scris de mână cu grafie latină pe 110 pagini, a ajuns în posesia unui cercetător din Chişinău, prof. dr. Vladimir Zagaevschi, care a publicat unele fragmente în revista „Limba Română”, Chişinău, nr.3-5/2000.

Limba utilizată de către apşeanul nostru se remarcă printr-o expresivitate viguroasă, având toate particularităţile graiului maramureşean, cu arhaisme şi regionalisme comune Maramureşului în întregul său, de fapt, limba de substrat de o parte şi de alta a Tisei.

Redăm mai jos câteva fragmente din manuscris.

Prof. dr. NICOLAE IUGA

ISTORIA APŞEI DE MIJLOC

de MIHAI DAN

Fragmente

(AUTOBIOGRAFIA)

Mai întîi îm(i) scriu viaţa mé pe scurt, adecă Biografia. Că şi eu mă trag din Domn Dan şi Preoteasă. Eu m-am născut în Apşa de Mijloc în 17 octobre 1884 din părinţi mijlocaşi. La vârsta de 6 ani, 1890, am fost dus la şcoală...

Învăţătorul învăţa toată zîua, de la 6 ciasuri dimineaţa până la 12 ciasuri, şi după amiazi, de la 2 ciasuri până la 4, iarna, şi vara până la 6 ciasuri... În şcoală eram cam 60-100 de şcolari. Era greu la unu învăţător. În şcoală se învăţa româneşte şi ungureşte, şi literele chirilice. În anul 1892 au venit învăţător Bel Petru. Acei copii care au învăţat la el ştiu şi astăzi ce au învăţat. Au fost unul dintre cei mai bun(i) învăţător(i)./…/ Eu am îmblat la şcoală 10 ani. De la 12-16 ani, întru acei 4 ani de la 12 ani a(i) vieţi(i) până ce am împlinit 16 ani, au plătit părinţii mei separat la învăţător. Noi am fost trei copii cătră care au zis învăţătorul că să învăţăm mai departe: unu am fost eu cu Pop Ionaş a Mânzanului şi cu Dan Vasil a(l) Găzdacului./…/ Şi când am ajuns la 16 ani am învăţat tot ce au ştiut învăţătorul care au avut 8 gimnăzi(i). Şi ne-au dat atestat şcolar pe 6 clasă că atunci aşa era, atestatul au fost în limba ungurească./…/ Cu aceste atestate au mers părinţi(i) a(i) acestor trei copii la Inspectoratul gimnaziului Sighet. Inspectoratul dacă au văzut atestatele le-au făgăduit că în decurs de 3 luni de învăţătură ne va da atestat pe 6 clasă gimnaziale, şi în decurs de 2 ani vom pune eczamenul pe 8 clasă de gimnaz, numai trebuie a plăti tacsa de intrare în gimnaz, de la unu 100 zloţ, şi pe tunci era 2 boi cu 150 zloţi, şi o vacă era cu 50 zloţ, şi tata n-au avut ce vinde să mă deie la şcoală, şi tot aşa au fost şi Pop Ionaş a Mânzanului. Dan Ionaş Găzdacu au fost gazdă bun, da nici el nu şi-a dat copilul la şcoală că au fost prea mare tacsa. Apoi Ionaş a Mânzanului au învăţat în (satul) Iapa de cantor, şi eu am rămas la plug, da cartea nu am părăsit-o.

În anul 1904 am rămas orfan de tată. În 1906 m-au lăsat în cătane, (dar) n-am cătunit numai 2 luni c-am avut lăcrămaţâie. Apoi ăn anul 1907 m-am însurat. În anul 1914, în 1 august, s-au început războiul, dară din I/VIII-1914 am fost 4 ani până toamna în octombrie 1918 la război în Serbia şi în Italia, şi am căzut invalid. În război m-am purtat bine că am ieşit căprar şi am căpătat Medalie de arjint (a) II(a) clasă./…/ În 27/XI am luat parte la o adunare în Slatina făcută de intelectuali din Sighet: din Apşa de Mijloc – 20 oameni, din Apşa de Jos – 20 oameni, din Slatina – 10 oameni şi din Biserica Albă – 10 oameni. Ni-au spus că în I/XII 1918 va fi Mare Adunare la Alba Iulia unde s-or strânje delegaţ din tot Ardealul şi din toate colţurile unde sunt români şi ne vom alipi cătră România, de aceia să tremetem şi noi aceste 4 sate de peste Tisa, 2 delegaţ. Am fost ales eu şi Filip Mihai din Apşa de Jos... /…/

Apoi în 1919 au venit România la noi şi au stat 2 ani. În 1921 au venit cehi(i), şi în 1938 am fost sun Ucraina, în 1939 au venit iară unguri(i), în 1944, în octombre, au venit ruşi(i).

Din drum de la Alba Iulia am făcut cunoştinţă cu mulţi oameni puşi în dregători(i) înalte, am fost tare văzut om. /…/ Din 1923 până în 1927 am fost primar şi jurat la Hust la Porata, din 1928 până în 1940 am fost deputat la Rahău. Din 1941 până în 1944 am fost casier la sat, din 1921 până în 1945 am fost casier la Composesorat, am condus muntele Apesca, mi-am procurat şi mapele hotarului, cu un cuvânt am avut mai multe funcţi(i). Apoi am avut norocul de am vorbit cu 3 Împăraţ…În 1950 am intrat în Colhoz./… / Când am ajuns la 80 de ani m-am hotărât să scriu Istoria.

În manuscris se mai aminteşte despre foamea din Apşa de Mojloc, holera, despre obiceiuri vechi, şezători, jocul, nunţile din vechime, despre un om căruia i se spunea bănosu, despre vrăjitori... Toate acestea vor fi scrise aici, pe rând.

Niciun comentariu: