joi, 22 noiembrie 2007

Slatina


Slatina este un orăşel care se întinde pe pantele domoale ale dealurilor situate pe malul celălalt al Tisei. Este situat în raionul Teceu, regiunea Transcarpatia sau Maramureşul Istoric, cum le place localnicilor să spună. Oamenii din Slatina sunt foarte prietenoşi, primitori, işi deschid rapid sufletul, spunându-şi problemele şi bucuriile, la tot pasul se vorbeşte româneşte, iar de sărbători, moroşenii se îmbracă în costum popular românesc, maramureşean. În Slatina, deşi 60 la sută din populaţie este de etnie română, la fel ca şi în celelalte localităţi româneşti din dreapta Tisei, nu prea găseşti inscripţii în limba română. Excepţii sunt primăria din localitate, liceul românesc, cafeneaua "Maramureş" sau staţiunea de odihnă "Valahia" sau pensiunea “La moară”.

În Slatina funcţionează un liceu în limba română, al cărui director este Mihai Opris şi are 543 de elevi. Clasele aici nu sunt mari, băncile nu sunt noi nici ele, în schimb sunt curate. Simţi o căldură când intri într-o asemenea clasă.

Pe 15 ianuarie 2007, preşedintele Traian Băsescu şi omologul său ucrainean, Viktor Iuşcenko, au tăiat panglica de inaugurare a podului peste Tisa şi au inaugurat punctul de trecere a frontierei Solotvino-Sighet. Şi cu acest lucru se pot mândri slătienii şi pot să spună răspicat "podul este la noi", în Slatina. Aici a păşit preşedintele României, pe pământ românesc. La acea vreme, nu s-a gândit nimeni că vor trece câteva luni şi podul iar va fi închis. Însă toţi trăiesc cu speranţa că podul va fi redeschis.


Aici, la Slatina, parcă mai mult decât în orice localitate maramureşeană din dreapta Tisei, s-a păstrat spiritul românesc, şi acest lucru este foarte uşor de observat mai ales de sărbători, atunci când te afli la Sighet, să zicem. De Crăciun, sângele românesc este acelaşi, este un întreg. Tisa adună la un loc acelaşi sânge care a fost un întreg cu ani şi ani în urmă. Doar ea a fost martor al tuturor greutăţilor. Peste apă, aşa trec colindele slătienilor, trec dincolo, acasă, acolo unde le este locul.

Dacă v-am convins că merită să treceţi Tisa şi vă propuneţi deja o vizită în Slatina, trebuie să ştiti că în afara faptului că vă veţi face cumpărăturile cu grivne sau dolari, nu veţi simţi că sunteţi în Ucraina, ci mai degrabă în MARAMUREŞ.

Slătienii sunt şi ei recunoscuţi, aşa ca şi ceilalţi români din dreapta Tisei, ca fiind buni constructori, de serviciile lor bucurându-se oameni cu bani din Ucraina, Rusia, Cehia, Portugalia. Şi poţi să îţi dai seama de acest lucru atunci când priveşti în Slatina case mult prea mari pentru o singură familie. Acest lucru dovedeşte încă o dată că maramureşenii sunt oameni harnici şi descurcăreţi.

Ar fi posibil ca mulţi dintre dumneavoastră să nu ştie că la doar câţiva kilometri de Sighetu Marmaţiei, la Slatina, bolnavii de astm bronşic se pot vindeca 100%. Este vorba de o salină, un obiectiv chiar şi turistic, care este vizitat de oameni din toate colţurile lumii. Este un adevărat spital în inima pământului, despre care o să aflaţi mai multe informaţii peste foarte puţin timp.

La salina de la Slatina a lucrat şi Gheorghe Simionca, un maramureşean care s-a stabilit la Bucureşti şi despre care merită să facem un material mai detaliat. Şi acest lucru sigur o să se întâmple în viitorul apropiat.

2 comentarii:

florin slatianu spunea...

sergiule am fotografii despre zona noastra...spunem ce te-ar interesa si iti trimit...
Inn ceea ce priveste articolul despre satele romanesti de "paste apa"...oglindesc realitatea care este acolo...
Bv si tine tot asa..daca ai nevoie de ajutor stii unde ma gasesti ;-)

Sergiu Dan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.