sâmbătă, 3 noiembrie 2007

Apşa de Jos



Apşa de Jos a fost cea mai mare localitate românescă din dreapta Tisei (acum are 7.600 locuitori), vecină cu Săpînţa. După 1947 din ea s-au desprins comunele Strâmtura, Peri şi Topcino, cu o populaţie de 2.420 locuitori.
Două coline în mijlocul satului Apşa de Jos, din Maramureşul din dreapta Tisei... Pe amândouă se înalţă două biserici de lemn care parcă străjuiesc localitatea. Una este de la 1561 şi are hramul Sf. Nicolae, cealaltă – de la 1776, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Se spune că aici înainte ar fi fost un aşezământ monahal. Ar fi posibil, dat fiind faptul că în zonă a existat o bogată viaţă spirituală. Un exemplu grăitor este Mănăstirea Peri, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, ctitoria dinastiei voievodale a Dragoşeştilor. La 13 august 1391, acest aşezământ monahal, printr-o diplomă a Patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului, a fost ridicat la rang de Stavropoghie Patriarhală. Timp de 312 ani, aici a fost sediul central al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului. Din păcate, Mănăstirea Peri a fost distrusă şi desfiinţată în 1703, în timpul răscoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea.

Apşa de Jos este atestată documentar la 1387, iar documentele vremii vorbesc de participarea apşenilor la Răscoala condusă de Gheorghe Doja, un mic nobil secui din Transilvania care a condus răscoala ţărănească din 1514. Pe la 1708 ciuma a decimat populaţia, legenda spunând că în sat au mai rămas doar 12 persoane, restul fie au murit, fie au trecut Tisa fugind din calea molimei. În 1918 zona intră în componenţa Cehoslovaciei. În 1932 apşenii se revoltă împotriva asupririi noilor stăpâni. În 22 octombrie 1944 aici pătrunde armata sovietică, iar în 25 iulie 1946 Uniunea Soviectică, sub papucul căreia a rămas teritoriul, schimbă denumirea localităţii, aceasta rămânând Dibrova pînă în anul 2004. În august 1947 populaţia se împotriveşte colectivizării, autorităţile ucigîndu-l pe primar şi arestînd numeroase persoane. Colectivizarea tot s-a înfiinţat, au fost chiar două, una pentru bogaţi şi una pentru săraci.

În perioada Brejnev traiul a devenit mai descătuşat, iar bărbaţii plecau 6-8 luni pe an la muncă în Imperiul Sovietic , călătorind cu trenul dus-întors pînă în Siberia câte o lună de zile. Banii câştigaţi în lume au fost investiţi acasă, în construcţiile care mereu se înnoiesc: dacă vecinul are două etaje, eu îmi fac trei, dacă vecinul are gard de aluminiu, atunci eu îmi fac din aur şi aşa mai departe. Acum oamenii nu mai merg doar în Siberia, dar se mai duc la muncă şi la Moscova, Ucraina şi în ţările din Occident. În cârciumi, pe lîngă vestita vodcă, oamenii locului consumau până mai ieri multă şampanie. De când berea s-a ieftinit, a crescut şi consumul "sucului" de hamei.

La Şcoala de Artă copiii mai învaţă să cânte la un instrument, în general pian şi vioară. Dar asta doar de cîţiva ani, de când în sat a venit tânăra generaţie de profesori de muzică. Localitatea are două şcoli, una de gradul 1-3 (ciclul primar, gimnazial, liceal) şi una de gradul 1-2 în satul aparţinător Podişor.
Situate de-o parte şi de alta a afluentului drept al Tisei, Apşiţa, Apşa de Jos şi Apşa de Mijloc sunt localităţi româneşti, iar Apşa de Sus este comună populată de ucraineni. Locuitorii Apşei de Jos aveau cândva terenuri agricole şi dincolo de Tisa, precum şi cei din stânga râului de frontieră deţineau terenuri în dreapta. După 1946, după instalarea definitivă a regimului totalitar sovietic, graniţa a fost ghimpată cu sîrmă, familii întregi, zeci şi zeci, sute de familii de etnie română sau ucraineană rămânând de-a pururi despărţite de-o parte sau de alta a frontierei de stat, devenite mai permeabile abia după 1986.

Aici se construiesc două biserici tradiţionale, ortodoxă şi greco-catolică dar şi case de rugăciuni ale adepţilor altor culte religioasae.
O personalitate marcantă în istoria românilor rămâne Ioan Mihaly (de Apsa). Istoric, membru corespondent al Academiei Române până în anul 1901, Ioan Mihaly s-a născut în această frumoasă comună în anul 1844.
Marele istoric de Apşa a fost fratele mai mic al mitropolitului Bisericii Române Unite cu Roma, Victor Mihaly de Apşa.
Ioan Mihaly de Apşa a murit în anul 1914 la Cluj.

3 comentarii:

Anatol spunea...

Hi! Do you speak english or ukraine?

I'm photoeditor of ukrainian magazine
"Ukrainian week". We make a new article about Apsa de Jos and life of romanians in Carpathian.
We very interesting in photos from Apsa de Jos, could you help us?

Sergiu Dan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Sergiu Dan spunea...

For "anatol"
Здравствуйте.
Напишите мне, пожалуйста, на электронной почте: dannserhii@yahoo.com