marți, 30 octombrie 2007

Împărţirea Maramureşului - o rană veşnică

În 1553 întreg Maramureşul a fost inclus în principatul Transilvania. Demn de menţionat că şi Petru Rareş viza stăpânirea cetăţilor Muncaciu şi Hust (azi oraşe stăpânite de Ucraina), prin urmare a Maramureşului de unde se coborâseră strămoşii săi cu două veacuri în urmă şi face demersuri în acest sens pe lângă Ferdinand.
Împăratul Rudolf al II-lea întoarce Transilvaniei în 1606 comitatele Tokai, Bereg şi Ugocsa cedate în 1570 Habsburgilor de către Ioan Sigismund care păstrase totuşi Maramuresul cu Hustul. O altă etapă în extinderea stăpânirii transilvane la nord-vest de Tisa este campania lui Gheorghe Rakoczi I care a ţinut din primăvara până în toamna anului 1644. Kosice a fost cucerită de trupele transilvănene la 11 martie punând pe fugă circa 14000 soldaţi imperiali. Un atlas rusesc arată că Transilvania secolului XVI cuprindea şi oraşul Kosice (azi în Slovacia).
Până în 1920, Maramureşul a rămas unitar cuprinzând 157 comune locuite în mare parte de români. Din 1920 Maramureşul de la nord de Tisa (6873 km2) a intrat în componenta Cehoslovaciei, în hotarul României rămânând doar 3381 km2 în stânga Tisei.
La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au participat şi delegaţi ai satelor româneşti din Maramureşul de peste Tisa. În 14 noiembrie 1918 s-au ales reprezentanţi oficili ai satelor de peste Tisa, veniţi din Apşa de Mijloc, Apşa de Jos, Slatina, Biserica Albă, toate aceste localităţi aflându-se azi în Ucraina. Învăţătorul I.Blitz din Slatina a reprezentat Reuniunea învăţătorilor din Maramureş iar I. Filip din Apşa de Jos şi M. Dan din Apşa de mijloc sunt trimişi cu ,,credenţionale” la Alba Iulia. Când s-a proclamat ,,Trăiască România Mare de la Nistru până la Tisa”, maramureşenii au insistat să se revină şi de la tribună s-a strigat ,,Trăiască România Mare de la Nistru până dincolo de Tisa”.

Niciun comentariu: