miercuri, 31 octombrie 2007

Iuşcenko la Bucureşti

"...Viktor Iuşcenko a mai spus că situaţia vizelor pentru români este ca şi rezolvată, pentru că legislaţia este adoptată, urmând ca şi aspectele procedurale să se finalizeze." - extras dintr-un articol publicat de ziarul Adevărul pe 31 octombrie 2007, la o zi după întâlnirea Iuşcenko-Băsescu de la Bucureşti
Din cele declarate şi scrise reiese că cetăţenii români vor putea circula "fără probleme" în Ucraina, nemaiavând nevoie de vize. Dar problema românilor din Ucraina cum va fi rezolvată? S-a spus că se vor simplifica procedurile de obţinere a vizei pentru cetăţenii ucraineni, se va reduce termenul de obţinere a acesteia şi VA FI chiar gratis. Deci VA FI nevoie în continuare de vize, se va câştiga cu business-ul "VIZA", se vor face iar drumuri pe la consulate, iar cheltuieli şi, ce este mai important, se va sta iar la coadă. Este bine că s-a discutat problema vizelor doar că nu s-a specificat pe unde vor trece frontiera cei ce vor obţine aceste vize "gratuite".
Deci, în continuare punctele de trecere a frontierei Sighet-Slatina şi Câmpulung la Tisa-Teresva rămân închise.
Nu ne rămâne decât să aşteptăm deschiderea acestor puncte sau alte întâlniri oficiale care nu rezolvă mare lucru...

marți, 30 octombrie 2007

După 1990...

În 1992 românii se plângeau că trecerea de la limba rusă la ucraineană a dus la dispariţia revistei ,,Prietenia română” dar că postul T.V din Ujgorod transmitea de trei ori pe săptămână şi în limba română.
Statul român trebuie să asigure condiţii învăţământului şi limba română în zonă pentru că ,,totdeauna noi am locuit în Limba Română" spunea învăţătoarea de dincolo de Tisa.

După 1930...

În etape, în urma actelor de la 2 noiembrie 1938 şi 15 martie 1939 Ungaria va anexa întreg teritoriul Ucrainei Subcarpatice. După război Maramureşul de peste Tisa a intrat în componenţa URSS-ului, respectiv în regiunea Transcarpatia (cu centrul la Ujgorod) din cadrul Ucrainei, situaţie existentă şi azi.
O delegaţie de scriitori români în frunte cu Laurenţiu Ulici au vizitat în 1990 Maramureşul din Ucraina la invitaţia Societăţii Culturale ,,G.Coşbuc” din localitatea Slatina. Scriitorii află că în regiune trăiesc peste 45.000 români, cele două Apşe, Biserica Albă, Peri şi Slatina păstrându-şi caracterul românesc. Se deschise în acel an la Universitatea din Ujgorod, o facultate de istorie cu 11 studenţi care învăţau în româneşte.

Anul 1919...

În 9 decembrie 1919 senatorii şi deputaţii din Maramureş, Ugocea, şi Sătmar adresează un memoriu guvernului român în legătură cu fixarea graniţei de nord a României ,,conform liniei de demarcaţiune stabilită la 1919, iunie, de către Comandamentul trupelor române, de comun acord cu comandamentul trupelor cehoslovace” - linie ce dădea întreg Maramureşul istoric, României. Se invoca faptul că în cazul unei partajări a Maramureşului s-ar pierde comunele curat româneşti de pe malul drept al Tisei (Slatina, Biserica Albă, Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Lunca, etc.) şi comune cu populaţie semiromânească (Bedeu, Nereşniţa, Apşa de Sus etc.). ,,Notăm că şi celelalte comune ruseşti care cad în zona noastră au fost şi ele tot româneşti dar în decursul timpului s-au rutenizat, n-au uitat originea lor şi insistă toate să li se dea preoţi şi şcoli româneşti” spunea memoriul.
Se mai invoca şi pierderea salinelor renumite de la Slatina şi Hust, a pădurilor de peste Tisa, proprietate a comunelor româneşti din stânga Tisei, calea ferată ce lega Maramureşul prin Hust cu Satu-Mare şi păşunile a 12 comune româneşti de la sud de Tisa.
De caracterul românesc al Maramureşului au ţinut cont chiar şi ungurii. El a fost singurul judeţ în întreaga Transilvanie, în care erau prefecţi, subprefecţi şi pretori de naţionalitate română şi în regiunile rutene până înainte de asta cu 25-30 ani.

Împărţirea Maramureşului - o rană veşnică

În 1553 întreg Maramureşul a fost inclus în principatul Transilvania. Demn de menţionat că şi Petru Rareş viza stăpânirea cetăţilor Muncaciu şi Hust (azi oraşe stăpânite de Ucraina), prin urmare a Maramureşului de unde se coborâseră strămoşii săi cu două veacuri în urmă şi face demersuri în acest sens pe lângă Ferdinand.
Împăratul Rudolf al II-lea întoarce Transilvaniei în 1606 comitatele Tokai, Bereg şi Ugocsa cedate în 1570 Habsburgilor de către Ioan Sigismund care păstrase totuşi Maramuresul cu Hustul. O altă etapă în extinderea stăpânirii transilvane la nord-vest de Tisa este campania lui Gheorghe Rakoczi I care a ţinut din primăvara până în toamna anului 1644. Kosice a fost cucerită de trupele transilvănene la 11 martie punând pe fugă circa 14000 soldaţi imperiali. Un atlas rusesc arată că Transilvania secolului XVI cuprindea şi oraşul Kosice (azi în Slovacia).
Până în 1920, Maramureşul a rămas unitar cuprinzând 157 comune locuite în mare parte de români. Din 1920 Maramureşul de la nord de Tisa (6873 km2) a intrat în componenta Cehoslovaciei, în hotarul României rămânând doar 3381 km2 în stânga Tisei.
La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au participat şi delegaţi ai satelor româneşti din Maramureşul de peste Tisa. În 14 noiembrie 1918 s-au ales reprezentanţi oficili ai satelor de peste Tisa, veniţi din Apşa de Mijloc, Apşa de Jos, Slatina, Biserica Albă, toate aceste localităţi aflându-se azi în Ucraina. Învăţătorul I.Blitz din Slatina a reprezentat Reuniunea învăţătorilor din Maramureş iar I. Filip din Apşa de Jos şi M. Dan din Apşa de mijloc sunt trimişi cu ,,credenţionale” la Alba Iulia. Când s-a proclamat ,,Trăiască România Mare de la Nistru până la Tisa”, maramureşenii au insistat să se revină şi de la tribună s-a strigat ,,Trăiască România Mare de la Nistru până dincolo de Tisa”.

Scurt istoric

Prima menţiune documentară a Maramureşului ca loc de vânătoare regală este din 1299 iar ca domeniu regal din 1231, cu toate că un document din 1445 aminteşte de o donaţie făcută unei familii de către Ştefan cel Sfânt, deci în jurul anului 1000. Prima amintire a unui conducător local din Maramureş se face la 1299 când e pomenit Nicolaus Voivoda filius Mauricii. Mauriciu era comite de Ugocea şi Maramureş, dovadă că încă de pe atunci comitatele Ugocea şi Bereg din prelungirea Maramureşului gravitau spre acesta.
Privind cnezatele din ţara Maramureşului ne vom opri doar asupra celor de la nord de actuala graniţă. Cnezatul Câmpulungului situat pe valea Tisei şi Tarasului cuprindea sate ca: Criva, Bedeu, Apşa, Biserica Albă, Taras, Bociocoi, Teceu cu centrul la Bedeu .
Influenţa de care se bucurau voievozii români de la nord de Tisa o dovedeste şi faptul că la 1 414 Ioan Românul de Dolha se numără printre familiarii curţii regale, că la 1 418 aceeaşi familie îşi apără cu oameni înarmaţi moşia de la confiscare, că însuşi Iancu de Hunedoara era frate de stăpânire cu Cândreş de Munkacs (azi Mukacevo,Ucraina) pe care-l numeşte frate al său.

Maramureşul- patrie primitivă a limbii române literare

Deşi Maramureşul, puternică vatră a dacilor liberi (la sfârşitul sec. III d.H. Commodus strămută la sud de Someş 12.000 familii) a rămas în afara Daciei romane, a fost totuşi puternic influenţat de cultura şi civilizaţia romană. Maramureşul e considerat ca patrie primitivă a limbii române literare de către N. Iorga în ,,Istoria literaturii religioase a românilor” unde susţine că Maramureşul a fost ,,Toscana“ românilor, că el ne-a dat limba literară.

Maramureş cu "de toate"

Maramureşul de astăzi este un amestec surprinzător între vechi şi modern, de români, ungari, uncraineni şi rromi, de religii diferite, de veste de lână, lucrate manual, şi sandale cu tocuri înalte, de căruţe trase de cai şi de maşini puternice, de pieţe care vând cartofi locali şi banane importate, şi, de asemenea, de baruri şi terase deschise pentru a bea o ceaşcă de cafea sau o halbă de bere. În orice caz, esenţa Maramureşului dăinuie: generozitate, căldură şi solidaritate.

De ce Maramureş

De ce această regiune este considerată unică şi cei care au fost acolo doresc să se întoarcă? Răspunsul - un amestec de trei lucruri: peisaje incredibile, oameni cinstiţi şi simpla civilizaţie a lemnului, cu faimoasele biserici ale căror turle se pot vedea de departe. Natura, oamenii, casele şi bisericile sunt legate spiritual şi au menţinut această legătură până în prezent.

Adevăruri

...românii care ne înconjoară, trăiesc printre vecini şi duc o soartă tolerată de către guvernele respective, în cel mai "bun" caz, şi persecutaţi, în cele mai rele cazuri...

Adevăruri

După ’89, s-au redeschis graniţele şi oamenii au început să spere că gata, acum ne putem vedea, şi-au început să reconstruiască poduri distruse în timpul războiului. Dar acum că România a intrtat în Uniunea Europeană, iar s-a „închis” podul, adică s-au impus vize românilor din Ucraina pentru a veni în România.

Maramureş - un muzeu deschis

Întreaga regiune a Maramureşului este un "muzeu deschis”, cunoscută pentru stilul de viaţă neschimbat şi pentru satele şi bisericile din lemn bine păstrate. Probabil că este una din cele mai bine cunoscute regiuni ale României – dar nu foarte mult vizitată. Aici gasim faimoasele biserici din lemn, aflate pe Lista Moştenirilor Lumii a UNESCO, construite în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

luni, 29 octombrie 2007

Adevăruri

Războiul care a despărţit oraşe, graniţa care s-a pus între ei, i-au mutat pe cei care stăteau pe Tisa, le-au închis geamurile să nu vadă malul românesc al râului.